"qestonare= "quaestionarii"- "Daca ai slujit bine inaintea lui Dumnezeu si El ti-a dat un dar pentru staruinta ta in El ca sa te imboldeasca la mai mult si sa-ti dea bucurie in slujirea ta, atunci sa-ti dea si cunoastere, ca sa stii cat de necesar e sa te smeresti; altminteri iti va numi un anchetator sau il va lua de la tine, ca sa nu se piarda. Caci nu e dat oricui sa pazeasca bogatia fara paguba."
"Uneori, cand gandul si lucrarile noastre se lipesc de un pacat, se intampla ca voia Lui sa dea porunca unuia din anchetatorii de care a fost vorba mai sus- si care ne slujesc cata vreme calatorim in buna randuiala iar vointa noastra e indreptata intru totul spre virtute- sa ne loveasca tare, ca sa nu ne pierdem si sa ne departam de El."
"Iata acum cateva mici farame pentru inceputul practic al meditarii la Firea dumnezeiasca cu ajutorul puterilor mintii: Dumnezeu e inchinat si slavit in firea Lui, bun in tot ce tine de El, milostiv, bland si indurat, tare si puternic, intelept, cunoscator din destul a toate, cuprinzand toate in marginile cunoasterii Lui, tinand marginile intregii creatii, aproape de fiecare si in chip negrait departe de toti, prezent in tot locul si nicaieri, cuprinzand totul si totul fiind cuprins in El, tinand cu vointa Lui toata creatia atat de vasta si plina de o multime de lucruri diferite; nici una din firi nici orice altceva nu s-ar putea misca, deplasa, vibra ori murmura fara un semn al voii Lui.
De ce am lasat izvorul vietii si oceanul cunoasterii si ratacim pe pamant in cele ale noastre, care sunt aproape de noi si intre noi? Caci zi si noapte suntem in lupte, inclestari si batalii cu gandurile, patimile, aducerile-aminte si starnirile lor, desi avem mijocul de a face sa se stinga aceste lucruri fara lupta, doar intorcandu-ne la Domnul.
Nu putem covarsi taria acestor lupte, caci oricat de iscusiti am fi in vicleniile gandurilor, putem fi inca biruiti si infranti de ele. Nu vom sfarsi nicicand lupta cu ele, caci de-abia ce se sfarseste o lupta mintea noastra e chemata sa inceapa alta. Chiar daca suntem foarte buni in aceasta lucrare si suntem ageri si vigilenti in ea, nu ne vom curati niciodata de rugina patimilor, nici de intinaciunea gandurilor, chiar daca uneori biruim asupra lor.
Sa lasam pentru o clipa gandirea si imprastierea in cele de jos, fratilor, si sa recunoastem ca suntem slabi in fata gandurilor si demonilor; sa fugim la Domnul si sa urcam putin acolo unde gandurile se sting si starnirile pier, unde aducerile-aminte inceteaza si patimile mor, unde firea se insenineaza si se preface ca si cum ar sta deja in lumea cealalta. (...)
Cine are linistirea si se indeletniceste cu cunoasterea, acela va atinge usor si repede iubirea lui Dumnezeu, iar prin iubirea de Dumnezeu se va apropia si de iubirea desavarsita de oameni."
Isaac Sirul- Cuvinte catre singuratici, Partea II (recent descoperita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu