"Cand am zis lepadat sunt de la fata Ta, atunci ai auzit rugaciunea mea." - Psalmul 30
Frumos e cand vin raspunsurile precum razele line ale soarelui primaverii...
Am visat cu cativa ani in urma un cimitir plin de poze. Desigur, in poze eram eu si cu inca cineva. Apoi a venit un vant puternic si le-a spulberat. Am simtit o eliberare adanca, profunda. Persoana de langa mine insa nu simtea deloc asa; alerga dupa poze, lupta cu vantul sa le castige, cumva, sa le adune. Insa vantul nu dadea semne ca ar dori sa-l ajute. Va dati seama ce nebunie... sa te pui cu vantul. Pai vantul e mult mai intelept, mult mai iscusit in 'dezordinea' lui stia foarte bine ce are de facut. Va dati seama ca are si el de cine sa asculte mai ceva ca de un natang de om speriat... :))) Pe cand persoana de langa mine incerca sa-i impuna vantului ordinea sa, eu am hotarat sa ma retrag. Mi se parea cel mai bun lucru de facut. M-am indepartat incet, nu inainte de a o imbratisa pe acea fiinta, care ramanea indurerata in urma mea. Si care pana in ziua de azi mi-e foarte draga...Cum sa nu-ti fie draga orice fiinta care ti-a intersectat calea intr-un astfel de vis, intr-o astfel de primavara?! Am simtit cum in urma mea ramanea o lume care nu-mi mai apartinea.
Asadar, iata, visele se leaga cu cartile citite uneori dupa ani, ani de zile... Si ce bine, ce bine e ca e asa. Caci astazi stiu ca totul e exact asa cum trebuie sa fie! Chiar e 1 Martie?! Chiar a trecut iarna?! Vorba ceea ce mi-i draga mie:
"Si ne privim mirati unii pe altii si nu ne vine sa credem! Nu ne vine sa credem ca zapada aceea inghetata si ursuza s-a lasat induplecata atat de usor..."
Dar oare ce nu se lasa induplecat atat de usor cand este iubit cu adevarat?! Natangul, pesemne... (raspunde o voce atat de cunoascuta din mine). Si cum am fost atat de des pe drumul acela, mai bine tac... tic-tac, tichi- tac! A venit primavaraaaaaaa, prieteeeeeeniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!! Tusti din cimitire in gradini pline de viata, de verdeata, de culoare, de vise magice si senine... Sa ne fie la toti cat mai cald si bine! De bine, mereu!
Laula- Malia botezata de spiridusul SpeeLee:
Licuriciul LeeKoo
"Da, omul este ce-si aminteste despre sine, dar, in acelasi timp, este si ceea spre ce tinde. Amintirile sunt mai mult o saracie decat o avere, deoarece ele sunt tocmai ceea ce nu este si niciodata nu va mai putea fi, ele sunt ceea ce a pierdut omul, dar si ceea de ce el s-a izbavit. Trecutul, ca un roi de viespi veninoase, a fugit din inima lui, nu-l mai macina, scria un poet care si-a evitat trecutul. Singura avere indispensabila si permanenta a omului este cea spre care acesta tinde. Este insa infiorator cand idealul devine parte a trecutului, cum este in cazul romanticilor. Un astfel de om este reprezentat, de fapt, de ceea ce nu are si nu de ceea ce are. El este mortul care pazeste un cimitir de amintiri, un cimitir pe care nu-l mai viziteaza nimeni, caci el exista doar in mintea intristata a paznicului, care este chiar mortul insusi." Savatie Bastovoi, Intre Freud si Hristos
Asculta Radio Vocea Sufletului
Cu dedicatie pentru tine, MARTIE, si doar pentru tine:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu