LoT

"Am văzut fapte multe şi grele

spurcînd lumina şi vîntul,

datini neînţelese şi jocuri de foc prin cetate.

Goi, în lacuri verzi ca rugina de-aramă,

am văzut oameni sărutînd lebede argintate.

Am văzut cu spaimă în faţa porţii

dansatoare săltîndu-şi zăpezile

pentru voievozi cu unghii mari -

şi-am văzut preoţi în inuri îmbătîndu-şi cerşitorii

cu vinul cu care-au fost spălaţi morţii.

Am văzut femei arzîndu-şi sămînţa în flăcări

rostul lor azvîrlit între două eternităţi ca o batjocură,

sînii lor fructe coapte fără de lapte,

răsuflarea lor omorînd albine şi ierburi.

Am văzut oaspeţi străvezii pe ţărmul sîngelui:

copii care vor să se nască şi nu sînt primiţi

(dacă ţi-astupi urechile

auzi prin sfere amara lor sete,

murmurul surd la ferestrele lumii

şi cîntecul lor de uşurare

cînd găsesc intrare

în pomi, în cîni sau în paseri).

Am auzit cuvinte multe şi grele

spurcînd lumina şi vîntul.

Ah, fii ai cetăţilor, voi credeţi

că nimenea niciodată n-a văzut soarele

şi că lumina curată e numai poveste.

Întrebările voastre tulbură adîncimile,

cu pietre răniţi ochii fără răspuns ai fîntînilor

şi din tăcerile lor nu ghiciţi sfîrşitul fără de veste.

Ah, fii ai cetăţilor, în orişice faptă

voi tăgăduiţi pămîntului obîrşia cerească.

Îngerii sosiţi cu prescuri nu i-aţi ospătat,

aripile lor de praf nu le-aţi şters,

ci i-aţi certat - din sînge smulgîndu-le penele,

şi împodobiţi cu ele jucaţi, jucaţi

în preajma galbenă a viţeilor blestemaţi.

Şapte zile nu vor trece, şapte zile nu vor trece.

Vai mie că trebuie s-aştept.

Mi s-or cufunda în mare

turmele de oi şi cărbunii de vatră.

Mi-aud cînii din fundul de mare cum latră.

Vai mie, Doamne, că trebuie să tac

cînd mă despoi.

Femeia mea se va face stîlp de sare

privind înapoi."

Lucian Blaga, LOT 

Asculta Radio Vocea Sufletului