Pur si simplu ii iubesc pe toti cei care m-au indrumat spre aceasta carte, desi i-am uitat pe toti, afara de unu. Acest unu, cu care am povestit despre vise, despre copii, despre amintirile lor care sunt probabil si ale noastre. Apoi i-am recomandat o carte pe care eu o incepusem candva, dar ma oprisem dupa primele pagini, pentru ca am simtit ca nu venise timpul. Si, privindu-l mai atent intr-o noapte, am inteles ca numai eu sunt capabila de asa ceva... numai eu am mai reactionat asa in anumite momente. Nici nu credeam ca mai exista cineva pe lumea asta care sa reactioneze exact asa... Si mi-a venit brusc gandul ca iar am stat fata in fata cu mine, desi, iata, e probabil prima oglinda care imi arata- pe langa stangacii si neputinte- si partile cele blande si senine din mine. Si-atunci mi-a venit in minte gandul ca mi-am recomandat aceasta carte... chiar mie.
"Mi-am batut capul tot intrebandu-ma prin ce mi-am putut atrage astfel de calomnii. In urma unor investigatii prudente, am aflat ca eram privit cu neincredere, deoarece faceam adesea remarci sau aluzii cu privire la lucruri pe care nici n-aveam cum sa le stiu, pe care nici nu le faceam la scoala. Aceste constatari surpinzatoare mi-au aratat ca de fapt toate problemele arzatoare nu tineau de viata cotidiana, ci, asemenea primului meu secret, de lumea lui Dumnezeu, despre care era mai cuminte sa se taca.
M-am ferit de atunci incolo sa mentionez aceste subiecte ezoterice in prezenta colegilor mei, iar printre adulti nu stiam pe nici unul cu care as putea discuta , fara a trebui sa ma tem ca voi fi considerat un laudaros si un impostor. Ce mi se parea cel mai penibil aici era impiedicarea si paralizarea incercarilor mele de a depasi in mine separarea dintre cele doua lumi. Tot mereu se iveau intamplari care ma scoteau din existenta mea obisnuita, cotidiana si ma impingeau in lumea lui Dumnezeu, cea infinita."
C. G. Jung, Amintiri, vise, reflectii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu