"Nu te bucura cand te imbogatesti in cunoasterea multor lucruri, ci bucura-te cand ceea ce cunosti devine al tau prin faptuirea lui. Fara aceasta din urma, cea dintai (cunoasterea) va pieri incetul cu incetul, ba chiar duce la mandrie, fiindca nu e pusa in practica. Dar atunci cand te sarguiesti in cea din urma (in faptuire), vei fi luminat negresit fara invatatura si in cea dintai (in cunoastere). Ochiul cunoasterii e experienta, iar hranirea ei e osteneala neincetata.
Aceasta sa-ti fie un semn luminos ca sufletul tau a atins limpezimea: cand cercetandu-te cu toata luarea-aminte vei gasi ca esti plin de mila pentru tot neamul omenesc si inima ta sufera si arde ca in foc de taria milei tale pentru oameni fara a face deosebire intre ei. Cand acest lucru e prezent necontenit, atunci prin el se vede in tine asemanarea Tatalui ceresc.
Vei putea intelege masura vietuirii tale nu din virtutea faptelor tale, ci din schimbarle prin care trece gandirea ta."
"Cand e vorba de tainele Duhului care sunt miscari ale rugaciunii duhovnicesti, de intrarea mintii inauntrul catapetesmei Sfintei Sfintelor si de simtirea mostenirii nepieritoare, atunci pana cand omul nu va plati pretul lor, Dumnezeu nu va putea fi induplecat sa le dea, chiar daca s-ar ruga pentru el intreaga creatie. Iar pretul lor e curatia sufletului.
Ceea ce obisnuieste sa faca puterea primaverii cu firea pamantului face si harul cu sufletul prin curatie."
ISAAC SIRUL, Cuvinte catre singuratici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu