Si pana la urma, ajungem mereu si mereu la:
„ Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul Univers,
cu energiile si fortele sale ascunse”
"Dumnezeu stie ca nu mai pot rezista mult si nu ma ajuta, desi sunt pe cale de a fi silit sa comit pacatul care nu se iarta. Prin atotputernicia Sa, mi-ar putea inlatura usor aceasta constrangere. Dar n-o face. Oare vrea sa-mi puna la incercare supunerea, impunandu-mi sarcina neobisnuita de a face un lucru caruia incerc sa-i rezist cu toate fortele, intrucat mi-e teama de osanda vesnica? Pentru ca ar insemna sa pacatuiesc imptriva propriei mele judecati morale si a invataturilor religiei mele, ba chiar impotriva propriilor Sale porunci. Este oare posibil ca Dumnezeu sa doreasca sa vada daca sunt capabil sa ma supun vointei Lui, desi credinta si ratiunea mea ma ameninta cu spectrul infernului si al damnarii? S-ar putea sa fie asa! Insa acestea sunt doar gandurile mele. Eu ma pot insela. Nu pot indrazni sa ma incred intr-atat in propriile mele cugetari. Trebuie sa ma gandesc inca o data bine la tot!"
Am ajuns insa din nou la aceeasi concluzie. "E clar ca Dumnezeu vrea si curajul meu, am reflectat. Daca asa stau lucrurile si eu reusesc, atunci El imi va da indurarea si iluminarea Sa". Mi-am adunat tot curajul, de parca ar fi trebuit sa sar in focul iadului, si am lasat gandul sa-mi vina. (...)
Deci asta era.
Am fost cuprins de o usurare imensa si de un sentiment de eliberare ce nu pot fi descrise. In locul osandei asteptate, pogorase asupra mea indurarea si, odata cu aceasta, o beatitudine inexprimabila, asa cum nu cunoscusem inca niciodata. Am plans de fericire si recunostinta ca mi se dezvaluisera intelepciunea si bunatatea Domnului, dupa ce fusesem coplesit de asprimea Sa neinduplecata. Asta mi-a dat sensatia de a fi trait o iluminare. Multe dintre lucrurile pe care nu le-am putut intelege inainte mi s-au clarificat atunci. Trecusem prin experienta a ceea ce tatal meu nu pricepuse- vointa Domnului, careia el i se opunea din motivele cele mai bune si cu credinta cea mai profunda. De aceea nu traise niciodata miracolul indurarii, al harului, care vindeca tot si face totul comprehensibil. Isi luase drept regula de conduita comandamentele Bibliei; credea in Dumnezeu, asa cum prescrie Biblia si cum il invatasera stramosii sai; Dar el nu-l cunostea pe Dumnezeul cel viu si imediat, care sta, atotputernic si liber, deasupra Bibliei si a Bisericii, il indeamna pe om spre propria-i libertate si il poate sili sa renunte la opiniile si convingerile sale pentru a-l face sa indeplineasca fara rezerve cerintele Lui. In testarea curajului omenesc, Dumnezeu nu se lasa influentat de traditii, oricat de sacre ar fi ele. Va avea El grija, in omnipotenta Lui, ca din aceste probe de curaj sa nu iasa nimic cu adevarat rau. Cine implineste voia Domnului poate fi sigur ca merge pe drumul cel bun.
Dumnezeu ii crease si pe Adam si pe Eva in asa fel incat acestia sa fie nevoiti a gandi ceea ce nu vroiau sa gandeasca. A facut asta pentru a sti daca sunt ascultatori. El imi poate cere astfel si mie ceva ce, pornind de la traditia religioasa, as dori sa resping. Or, supunerea a fost cea care mi-a adus indurarea si, incepand cu acea experienta, am stiut ce este harul divin. Aflasem ca sunt la dispozitia lui Dumnezeu si ca nimic altceva nu conteaza decat a-i indeplini vointa. Altfel, sunt lasat prada non-sensului. Atunci a inceput adevarata mea responsabilitate. (...)
Aceasta experienta am trait-o si ca pe dovada inferioritatii mele. Sunt un demon sau un porc, m-am gandit, ceva de repudiat, in orice caz. Dar apoi am inceput sa cercetez in ascuns Biblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, cu o anumita satisfactie, despre povestea fariseului si a vamesului si am descoperit ca tocmai cei repudiati sunt cei alesi. Mi-a lasat o impresie nestearsa faptul ca intendentul necredincios este laudat si ca Petru, sovaielnicul, este numit piatra.
Cu cat crestea sentimentul meu de inferioritate, cu atat mai de necuprins cu mintea mi se parea harul divin. La urma urmei, eu nu eram niciodata sigur de mine insumi. Cand mama mi-a spus odata: ai fost intotdeauna un baiat bun, asta mi s-a parut de-a dreptul de neconceput. Eu- un baiat bun? Era o noutate pentru mine. Crezusem intotdeauna ca sunt un om corupt si inferior.
Prin aceasta experienta exista in sfarsit ceva real, tangibil, care facea parte din marele secret, ca si cum as fi vorbit mereu despre pietre care cad din cer iar acum tineam una in mana. Dar era o traire umilitoare. Dadusem de ceva rau, sinistru sau sumbru, si totusi era in acelasi timp ca o distinctie. Uneori simteam un imbold straniu de a vorbi, fara a sti de fapt despre ce. Vroiam sa incerc sa pun intrebari pentru a afla daca si alti oameni au traversat experiente asemanatoare sau vroiam sa dau de inteles ca ar exista lucruri ciudate, despre care nu se stie nimic. N-am reusit sa gasesc la altii nici urma de asa ceva. Si astfel a luat nastere in mine simtamantul ca eram repudiat sau ales, blestemat sau binecuvantat. (...)
Intreaga mea tinerete poate fi inteleasa sub semnul secretului. Din aceasta cauza m-am cufundat intr-o singuratate aproape insuportabila, iar azi consider o mare realizare faptul ca am reusit sa rezist tentatiei de a vorbi cu cineva despre secretul meu. Astfel, relatia mea cu lumea, asa cum este ea astazi, era inca de atunci prefigurata: si azi sunt singuratic, pentru ca stiu si trebuie sa indic lucruri pe care altii nu le stiu si, in cele mai multe cazuri, nici nu vor sa le stie."
C. G. JUNG, Amintiri, vise, reflectii
Acum mi-e limpede de ce a vorbit atat de frumos Parintele Galeriu despre Jung si despre opera lui. Interesant, si altii Sfinti vorbesc in aceeasi directie. Interesant ca unul dintre cei mai dragi sufletului meu era si el... un singuratic.
"Prima intrebare: Dumnezeu l-a creat pe Adam pentru viata sau moarte?
Raspuns: Opinia unor stiutori e ca Dumnezeu l-a creat pe Adam pentru viata si ca a meritat moartea din cauza neascultarii lui.
Opinia lui Isaac e ca Adam a fost creat pentru moarte si ca neascultarea lui e cauza hotararii Providentei si voii lui Dumnezeu fata de el si urmasii lui."
Isaac Sirul, Cuvinte catre singuratici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu