"Oare de cand, smochinule, imi tot arati
cum, nimicindu-ti mandra inflorire,
treci fara valva taina ei cea pura
in fructul de din timp prefigurat.
Asemenea gatlejului unui izvor, ramurile tale intortocheate
imping seva in toate directiile: si ea tasneste, trezita din somn,
inca mahmura, la chemarea celei mai dulci impliniri.
Iata, precum Dumnezeu intr-o lebada.
... Noi insa zabovim,
ah, falindu-ne mereu cu inflorirea, si in intarziatul sambure
al ultimului nostru fruct trecem trisand.
Cati dintre noi ar fi in stare
sa se inalte si sa arda pana-n panzele inimii
cand ispita infloririi le atinge, ca o dulce adiere nocturna,
prospetimea gurii, ochii, pleoapele..."
Elegia a VI-a, R. M. Rilke
Rilke si vremea de afara merge perfect cu CALM RADIO. SOLO PIANO.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu