pentru ca
in Postul Mare
poti sa(-ti) vezi limpede sufletul
si inspre ce inclina cu el
fiecare
cel mai ades tacut
(tacut- calomniator)
si mai ales, chipurile,
mut
poti sa vezi ramificatiile lui:
ranjetul, viclenia, suspinul, amurgul
gandul gandului, durerea, dorul, vanitatea
asprimea
corbii negri care musca
din acelasi dulceag mar necopt
si samburul sau amarui
pitit intr-o gena de licar mort-
intr-un puls corupt ce- paradoxal- poate straluci si a viata
dar iti fura-ntr-o clipa, daca nu esti treaz
pacea sufletului
pe fata-
daca vrei, poti sa vezi
inspre ce "virtuti" inclina cu sufletul fiecare
si daca esti cu-minte, poti sa nu le crezi-
fiindca ele nu-ti aduc
"de mancare"
poti sa vezi de sufletele oamenilor prinse
felurite feluri de fete
felurite ganduri
felurite asprimi
felurite didascalii
si povete
si sa nu mai stii intr-o buna zi
care-i mai firesc, mai nobil, mai bun
mai destept dintre toate
pana cand ti se descopera intr-o lacrima de copil
dorul dupa Raiul cel ramas in urma,
al chipurilor celor curate-
si daca un gand al lumii de azi
poate afirma cum ca inocenta-i perversa
eu indemn sa ascultam mereu ce ne spune ea, inima-
fiindca lumea de azi vede doar ce vrea ea
si ne minte cu o minte
adversa
Un mare multumesc "anchetatorilor" lui Dzeu,
cum ii numea Sf. Isaac Sirul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu