"In mizeria si dezordinea vietilor noastre, iubirea adevarata impune asadar, ca si monahismul, dar intr-un fel mai smerit si aparent mai banal, asceza si sfintenie. Ea implica de altfel, atat pentru barbat, cat si pentru femeie, un "monahism interiorizat" (o alta tema fundamentala a lui Evdokimov), acea singuratate buna pe care fiecare trebuie s-o respecte in celalalt, pentru a mentine viu simtul alteritatii lui. Numai distanta permite uneori presimtirea unitatii, numai o cunoastere in care celalalt cu cat este mai bine cunoascut se reveleaza si mai necunoscut, permite adancirea si reinnoirea iubirii.
Aceasta asceza a iubirii omenesti isi afla sensul ei deplin in notiunea de castitate, atat de importanta pentru filosofii religiosi rusi. Castitatea nu inseamna neaparat abstinenta, ea inseamna integritatea si integralitatea duhului, a inimii-duh care poarta toata puterea vietii, a erosului in intalnirea cu o persoana, facand din trup nu numai un obiect, ci poezia unei tandreti adevarate. Limbajul trupului ar fi un strigat de neinteles si sfasietor daca el n-ar revendica adevarata vesnicie, cea care se manifesta de-a lungul timpului, a rabdarii, a fidelitatii.
Barbatul si femeia angajati in aceasta taina trebuie sa stie ca nu vor face niciodata mai mult decat sa descifreze partial iubirea nemarginita care ii precede si ii sustine, iubirea lui Hristos si a Bisericii, insasi iubirea Comuniunii Sfintei Treimi. Astfel ei pot regasi intotdeauna (aproape intotdeauna), prin iertare, smerenie si incredere, mai profund decat iubirea lor precara si anemica, aceasta profunzime inepuizabila care le va reinnoi intalnirea."
Paul Evdokimov, Taina Iubirii
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu