joi, 6 decembrie 2012
dor de taramul acela
iata
noptile-si cern albul cenusii
trecuturi aspre se topesc in creuzete arzande
ora anunta miracolul-
intalnirea
stam fata in fata cu noi insine
fiecare dupa chipul si culoare sa
vorba poetului-
eu inca nu stiu literalmente ce vad
desi simt limpede cum fiecare atom din corp
isi dezveleste povestea
cum fiecare pas ma poarta
spre ceasul infiorarilor dintai
si din urma
intr-o noapte,
din marea intunecata care sunt
a iesit un fel de dOMn
purta un sacou
dar nu mi-e ingaduit sa vorbesc
despre asta
l-am privit drept in ochi:
- 'cunostinte vechi'
imi raspunde
- 'nu mai ai niciun fel de putere asupra mea, razvratitule
astazi traim in lumi diferite
si iata, ne tulburam unul pe altul
tu imi rascolesti trupul
eu iti limpezesc
Amintirea
nu stiu cine e mai castigat in povestea asta
Cel care ne-a pus fata in fata probabil
stie mai bine
esti atat de solemn
dar atat de singur
priveste si tu in jur
Iubirea isi saruta astazi copiii pe gura!
Ce-ai sa te faci cand fiecare suflare
fiecare celula
va sti intr-o miime de secunda
ca ce oferi tu
nu e niciodata de-ajuns?
am nevoie disperata de un somn adanc
fara amintiri stravechi
fara vise
mi-e dor de-o liniste ancestrala
de-o imbratisare autentica
pura
si
desi sunt convinsa ca am gasit acele brate
in siguranta carora as putea mai mult ca sigur
sa am un astfel de somn
gandesc ca poate trebuie sa mai astept
o vreme
pesemne din acel taram
n-am sa ma-ntorc nicicand
inapoi
tinerete fara de batranete
si viata fara de moarte
aici e cheia?!
aici e cheia!
sa nu pasesti nicicand
dar nicicand
INAPOI
marturisesc sincer:
mi-e dor de taramul acela!
si mi-e si foarte foarte
foarte
somn
...
n-a mai ramas nimic de spus
afara doar de
acta
non verba
Asculta Radio Vocea Sufletului
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu