"Si atunci, ce cauta, de fapt, un barbat (respectiv o femeie)? Un anumit corp, un anumit chip, o categorie anume de talie sau de bust? Nimic din toate acestea. Un barbat nu cauta o anumita femeie, ci Principiul polar opus care se exprima, cel mai bine, printr-o anumita femeie. O femeie nu cauta un anume barbat, ci un anume Principiu, pe care nu-l poate regasi decat reflectat , cel mai bine, de un barbat ce devine, astfel, special.(...)
Nu iubim niciodata un barbat sau o femeie pentru calitatile lor. Calitatile sunt doar interfata, un plan intermediar in care se exprima Fiinta Arhetipala, polul care ne lipseste si fara de care nu putem fi intregi. Simetric, nimeni nu ne iubeste pentru ceea ce suntem noi, ci pentru ceea ce reflectam, pentru Principiul invizibil la care am reusit sa avem acces si pe care il manifestam spontan.
Dragostea profana "traduce" mereu erosul sacralizat, voltajul unei intalniri profunde, realizata la niveluri secrete, inconstiente ale fiintei. Forta primara, indicibila a principiilor arhetipale activate ii misca pe oameni unii spre ceilalti, uneori exact ca pe marionete.
Aceasta afirmatie poate parea socanta pentru cineva care nu a simtit forta acestor impulsuri abisale. Nu te-as putea convinge, dragul meu cititor lipsit de experienta, decat amintindu-ti uriasa diferenta de nivel energetic dintre Eu si pulsiunile inconstiente. Ceea ce poate face, cel mult, Eul este sa colaboreze cu aceste impulsuri, sa le orienteze, sa le canalizeze, in niciun caz sa le anihileze. (...)
Ceea ce cauta mereu si mereu un om este partea complementara din el insusi, principiul opus latent in sine dar activat in altcineva, cu speranta intotdeauna innoita, in ciuda tuturor dezamagirilor, de a se uni cu el si a deveni, astfel, intreg.
Intr-un tarziu omul intelege ca aceasta fuziune nu e posibila decat in interiorul sau, ca celalalt doar il ajuta sa-si trezeasca polaritatea adormita si nediferentiata. Aceasta intelegere este eliberatoare, deoarece creeaza premizele unei relatii, pentru prima oara nonposesive, detasate. (...)
Este ca si cum ai detine o bagheta sau o cheie magica, ce iti permite accesul neingradit la intimitatea proceselor cosmice, bucurandu-te de frumusetea si subtilitatea lor, fara a le epuiza vreodata, misterul.
Aceasta este marea iubire, iubirea ultima si eterna, incantatoare si savuroasa. Este o iubire spirituala, exhuberanta, vesnica. Principiile Arhetipale sunt nepieritoare, nesfarsit de bogate in virtualitati si, de aceea, mereu surprinzatoare. Este imposibil sa te plictisesti."
CARTEA POATE FI CITITA IN INTREGIME AICI... Desigur, am mai postat-o prin 2010, dar, pare-se, de-abia acum ma cam prind ce zice... :)
Adrian Nuta- "Despre iubirea non-posesiva si exhuberanta"
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu