"Am vazut cum dragul nostru picioare pare se intoarce spre noi si ne zambeste ca un pitic vesel si zglobiu, si ne zambeste cu toata iubirea care a fost vreodata prin lume, ne zambeste in toate culorile care au stralucit candva prin ceata, un zambet alb, nemiscator si vesnic (...) si atunci, mai ales in mine, o tulburare ciudata mi-a involburat albastrul si am inceput sa plang, iar din ochii mei a tasnit o apa tulbure si vascoasa, o apa tulbure si vascoasa care a curs fara intrerupere in valuri sarate si adanci, iar ochii mei au devenit un suvoi din care o culoare tulbure a iesit la lumina si s-a ascuns, iar atunci, pesemne ca s-a facut seara, iar seara s-a preschimbat in noapte, insa eu n-am stiut si n-am simtit nimic, iar noaptea probabil ca sigur s-a tulburat de la lacrimile mele si s-a lasat muscata de lumina, razele soarelui au coborat din inaltul cerului si s-a facut dimineata, buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata, god morgen, iar razele au inceput sa treaca prin lucruri ca printr-o apa stravezie si albastra, si au trecut prin mine si mi-au luminat ceata, iar ceata mea s-a umplut de o lumina limpede si desigura, atat de limpede si de sigura, incat, pentru prima oara am zarit totul, si roua, si aburii, si firele de nisip si razele de soare, si toate erau in mine si straluceau albastre, atat de albastre incat in mine a rabufnit cea mai violeta culoare cu putinta, iar eu am orbit de frumusetea ei neasemuita si clocotitoare, am orbit si m-am afundat cu totul in adancurile acelea, m-am rasucit o data si inca o data iar bezna s-a topit intr-o clipa, iar albastru a redevenit albastru, iar acolo, inauntru, i-am revazut pe Usi si pe Altfred, pe toti piticii si pe toti spiridusii, i-am vazut pe picioare pare fericiti, si alb si pur si nemiscat si vesnic s-a facut totul, si, credeti-ma, asta era sigur, era cel mai sigur nesigur lucru din lume, iar numele meu a frematat preaplin, am simtit ca ma ridic si ca zbor, ca razele soarelui trec prin mine ca printr-o apa stravezie si, desigur, pesemne ca eram toti si toate laolalta si vai, ce bine era, si atunci, abia atunci cand o lumina mare si alba s-a coborat peste noi si ne-a invaluit cu totul, am simtit in mine, cu mine, langa mine o ceata violeta si tamaduitoare, am priceput ca cineva ma imbratiseaza, ma saruta si-mi sopteste cu multa, sfasietoare, nesfarsita dragoste: "Buna dimineata, buna dimineata, buna dimineata.
Priviti-ma. Vorbesc. Numele meu e Si Hams Si Regretel."
Matei Florian, "Si Hams Si Regretel"
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu