"Există două soiuri de compasiune. Unul plin de slăbiciune si sentimental, care de fapt nu este altceva decât nerăbdarea sufletului de a se elibera cât mai repede de penibila înduiosare în fața nenorocirii altuia, asadar o compătimire care nici măcar nu e compătimire, ci doar o apărare instinctivă a propriului suflet în fața unei suferinte străine. Și un altul, singurul demn de luat în seamă-compătimirea nesentimentală, dar creatoare, care stie ce vrea si este hotărâtă să îndure totul, cu răbdare si compasiune, până la capătul puterilor si chiar mai departe."
Stefan Zweig- "Suflete zbuciumate"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu