ORDO- Atelier de Dezvoltare Personala sau despre importanta lui "I can speak!"

ORDO- Atelier de Dezvoltare Personala, Moeciu de Sus

Am tot vrut sa va vorbesc despre o minunatie de vara, care s-a petrecut pe un taram mai magic, asa... Simt ca a venit momentul potrivit sa o fac, cu inima deschisa si gandul curat. 

Am tot avut senzatia, in ultimii ani, ca imi 'scapa' ceva esential legat de modul meu de a-mi trai viata. Adica, eram cumva precum mesterul Manole si constructia sa... ceea ce cladeam ziua, noaptea se surpa. Ca era vorba de proiecte, de prietenii care se transformau peste noapte in agresiuni, de iubiri care se desirau intr-o secunda... rezultatul era cam acelasi, cu cateva exceptii. Ce-i drept, mai aveam in jur si cate o oglinda mai curata si mai buna, nu ne lasa Dumnezeu fara repere in lume. 
Asadar, oricat m-as fi straduit sa-mi ajut prietenii, sa-i inteleg, sa le fiu alaturi, unii aveau mereu cate ceva sa-mi reproseze. Pur si simplu nu intelegeam de ce nu e posibil sa traiesc in pace cu toata lumea. Iar cu proiectele personale se intampla intocmai: desi unii regizori ma asigurau ca la anul vom lucra impreuna, cand se intorceau eu nu ma mai aflam pe lista lor, de parca era la mijloc vreun blestem sau, in orice caz, ceva de felul acesta. Sa nu va imaginati ca m-as fi certat intre timp cu ei sau ca la lucru nu ne-am inteles- ar fi fost o explicatie logica si as fi priceput unde se ascunde pricina.  Dar marea durere venea tocmai din faptul ca nu intelegeam de ce Universul parea sa-mi spuna "iti daruiesc tot ce vrei!" iar 'darurile' Sale nu ajungeau niciodata la mine?! Se pravalea totul intr-o secunda, 'intr-un suspin urias, dumnezeiesc', vorba poetului. Si atat. Din care, desigur, am avut enorm de invatat!!

Acuma, admitand ca "asa cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata!" in cele din urma mi-a ingaduit Dumnezeu sa-mi descopar neputinta. Vorba ceea ce mi-i draga mie: "cate tampenii nu facem cu aerul ca gandim atat de intelept!" Indraznesc de-abia acum sa marturisesc asta, pentru ca, in sfarsit, se vede, cu ajutorul lui Dumnezeu si al celor care Il iubesc- un rezultat, in cele din urma. Si despre asta e vorba: cand gandurile, vorbele si faptele noastre merg mana in mana!

Unde si cand am inteles asta?
La Vama Veche, la Tabara de Alchimie Spirituala.

Acuma, desigur, cand vor vedea- daca vor vedea- aceste insemne (eu m-am prins cum sta treaba cu baietii astia doi care mie personal mi-s foarte dragi) ei vor spune- clar- cum au facut-o de atatea ori: ca ei n-au nici un merit si ca meritul imi apartine, devreme ce am hotarat de buna voie si nesilita de nimeni sa merg la Tabara lor si sa ascult ce au ei sa-(mi) ne spuna. Eu as zice ca meritul e in primul rand al lor, pentru ca s-au gandit, intai si-ntai sa creeze un astfel de taram iar apoi sa-l si materializeze.

N-am sa va vorbesc prea mult despre Tabara, cei care vor simti chemarea, vor purcede, cu siguranta, in cautarea ei. Pentru doritori, Tabara s-a mutat de la mare la munte. Am sa incerc doar sa(-mi) va reamintesc ce inseamna sa asculti iar si iar Cuvantul Viu intr-un peisaj pe masura, sa pregatesti cat de cat 'terenul' ca el sa fie fertil pentru a Cuvantului samanta- sau macar sa vrei, ca daca vrei, Dumnezeu deja iti intinde mana, nu te lasa singur- iar apoi sa lasi acest Cuvant sa lucreze in tine.

Am invatat cea mai frumoasa lectie pe care as fi putut-o invata intr-o viata de om. 
Aceea care spune ca, "in prezenta iubirii si a blandetii se asterne o pace si o liniste in suflet de neasemuit iar aceasta energie are puterea de a modifica si sfinti toate planurile din jur, mineral, vegetal, animal, uman". Aceea care spune ca e suficient sa avem credinta cat un bob de mustar si putem muta muntii din loc. Stiu, stiu cat de usor se cade din aceasta stare, credeti-ma pe cuvant. E de-ajuns un singur gand ascuns de mandrie si gata, ai cazut iar de unde ai plecat. Din acest motiv nu am sa insist prea mult nici asupra parcursului meu. Dar trebuie sa spun si sa dau, cumva, mai departe, ceea am primit si eu.

Va lovesc oamenii, va cearta, va jignesc, va nedreptatesc? IUBITI-I!
Iubiti-i pe soferii nervosi si nerabdatori, pe colegii plini de invidie, pe prietenii care nu-si reproseaza lor niciodata nimic dar dau vina pe voi pentru viata pe care singuri si-au cladit-o! Iubiti-i pe cei de langa voi, pe fratii care sterg intr-o secunda tot binele pe care ati incercat sa-l faceti, dar isi amintesc fiecare greseala a voastra, de la origini pana in prezent! Iubiti-i pe toti, pentru ca "unul sunt toti si toti sunt eu iar mai departe nu mai pot sa numar!" Pentru ca, sa ne reamintim: "cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata!"

Iubiti oamenii, iubiti-i PE TOTI, iubiti animalele, plantele, soarele, ploaia, zapada si norii! In tot si in toate se ascunde taina lui Dumnezeu! Si, nu in ultimul rand, iubiti-va vrajmasii! Rugati-va pentru ei. Si cititi Cartile Sfintilor Parinti, ei sunt cei mai buni indrumatori pe aceasta cale. Orice ar fi, nu uitati de IUBIRE! Pentru ca "unde dragoste nu e, nimic nu e!" Si cand vorbesc de Iubire, ma refer, desigur, la Iubirea aceea despre care vorbea Sfantul Apostol Pavel. Nu exista bucurie mai mare, decat aceea de a darui Iubirea. Pentru ca "daruind, vei dobandi!"

 Si am sa inchei cu un fragment din proiectul pe care l-am gandit in timp ce ma aflam la Tabara de Alchimie Spirituala, care mi-este foarte foarte drag si care, cu ajutorul lui Dumnezeu a primit unda verde, ca in felul acesta sa pot darui si eu oamenilor din jurul meu ceea ce mi-a fost si mie daruit: 

"Nu mai conteaza... doar ca mintile si sufletele noastre pitice, care or mai fi daca or mai fi, cate or mai fi pe unde or mai fi, sa priceapa cel mai marunt si mai aspru si mai trist sens al lumii: ca totul e iubire, iubire de pitic, sublima, ultimativa, tiva, nativa, narativa, locomotiva iubire de pitic, cea care anuleaza intr-o clipa coordonatele stiute ale lumii, cea care poate face abstractie de orice!" Matei Florian

Multumesc, Oreste! Multumesc, Doru!

Pentru cei interesati:

ORDO- Atelier de Dezvoltare Personala, Moeciu de Sus

Oglinda Tarkovski 1/4  (1974) RO Sub “Zerkalo”
    
  Vezi  mai multe  video    din   film

"Arta este capacitatea de a crea, este reflectarea in oglinda a gestului Creatorului. Noi, artistii, nu facem decat sa repetam, sa imitam acest gest. Creatia este unul dintre momentele de pret in care ne asemanam Creatorului; de aceea n-am crezut niciodata intr-o arta independenta de Ziditorul suprem, nu cred intr-o arta fara Dumnezeu. Sensul artei este rugaciunea, este rugaciunea mea. Daca aceasta rugaciune, daca filmele mele pot aduce oamenii la Dumnezeu, cu atat mai bine. Atunci viata mea isi va capata intregul sens: acela esential, de a sluji. Dar nu il voi impune niciodata: a sluji nu inseamna a cuceri. " A. Tarkovski

Dumnezeu cu Maica Domnului cu toti Ingerii si toti Sfintii din Cerurile cele inalte sa ne ajute! Amin!