acela doreste cantitatea, acesta calitatea

"E de mirare cum acesti oameni, vinovati deopotriva de aceleasi pacate, repetate adesea, sunt diferiti inaintea lui Dumnezeu, ba socot ca si inaintea oamenilor duhovnicesti. Unul nu stie nicidecum de cadere si sculare, desi e stapanit de patimi; celalalt insa cade si se scoala, e biruit si biruieste, se lupta si se nevoieste, nu vrea sa raspunda cu rau pentru rau dar nu se poate tine din pricina obiceiului, se sileste sa nu spuna ceva rau, se mahneste cand capata jigniri si totusi isi reproseaza ca se mahneste si se caieste de aceasta, dar, desi nu se mahneste de jignirea primita, apoi nici nu se bucura. Toti cei ce se gasesc in asemenea dispozitie se impotrivesc patimilor, nu vor sa se supuna lor, se intristeaza si lupta. Parintii insa au zis ca orice lucru pe care sufletul nu-l vrea este de mica durata."

"Altul se bucura primind jignirea si socoate ca se cuvine sa o primeasca, pentru ca el insusi a dat motiv. Acesta cu mintea dezradacineaza patima. Sunt, in fine, si din aceia care nu se mai bucura fiind jigniti, ci se socotesc mult vinovati, intristandu-se pe deasupra ca au tulburat pe cei care i-a jignit. Faca bunul Dumnezeu sa fim in asa dispozitie a sufletului! 

Pentru o pricepere mai limpede a uneia sau alteia din aceste doua vietuiri vom mai spune asa: cel dintai, supunandu-se legii, indeplineste numai cantarea. Al doilea se obliga la lucrarea mintii, are pururea cu sine numele lui Iisus Hristos pentru distrugerea vrajmasului si a patimii. Acela se bucura cum a sfarsit cantarea. Acesta insa multumeste lui Dumnezeu daca in linistea sa, netulburat de cugetele rele, face rugaciunea. Acela doreste cantitatea, acesta calitatea. (...)

Cel care pretuieste calitatea rugaciunii isi cunoaste neputinta si si ajutorul lui Dumnezeu.  Rugandu-se, sau mai bine chemand numele domnului Iisus impotriva ispitelor vrajmasului, a patimilor si a cugetelor rele, el vede pieirea lor in fata infricosatului nume al lui Hristos si intelege puterea lui Dumnezeu si ajutorul Lui. Pe de alta parte, siluit si tulburat de cugetele rele, isi simte neputinta, caci nu poate sa se impotriveasca lor numai cu puterile sale. Si in aceasta se cuprinde toata pravila sa si toata viata. Si desi vrajmasul ii poate insufla bucuria mandriei de sine si cuget fariseic, totusi el intampina in acest nevoitor pregatirea de a chema numele lui Hristos impotriva tuturor cugetelor rele si astfel nu-si atinge tinta ademenirilor. "

COMORILE PUSTIEI- Meditatii despre Rugaciunea Inimii, Editura Anastasia