"Cand isi indrepta privirea spre Martin parca ii aparura fulgere in ochi, un fulger poate profetic, macar ca era un modest profet de mahala, betiv si ca vai de lume (dar ce putem sti despre instrumentele de care se foloseste destinul pentru a-si insinua avertismentele? Si oare, avand in vedere ambiguitatea perversa cu care obisnuieste sa procedeze, nu se putea sa-si trimita mesajele viclene prin fiinte arareori luate in serios, cum sunt nebunii si copiii?), si ca si cum ar fi vorbit o alta persoana, nu cel ce glumea cu baietii de la bar, adauga dar tu nu, pustiule, ca tu trebuie sa ne salvezi pe toti, si toti tacura deodata si o tacere se lasa in jurul cuvintelor acelora neasteptate iesite din gura nebunului (...) momentul in care Martin, impresionat, privindu-l fix, lega cuvintele lui de cuvintele Alejandrei despre visurile prevestitoare si despre purificarea prin foc. (...)
- De aceea, fratilor, va spun ca fericirea trebuie sa o cautam in adancul inimii. Pentru asta insa e nevoie sa se intoarca Hristos din nou pe pamant. L-am uitat, i-am uitat invataturile, am uitat ca a fost martirizat pentru vinile si pentru salvarea noastra. Suntem o gloata de ingrati si de canalii. Si daca vine din nou, poate chiar nu-l recunoastem si suntem in stare sa-l luam in bascalie. (...). Toti suntem tristi - unii protestara, spusera eu nu, baga de seama etc. Toti suntem tristi, fratilor. Sa nu ne inselam pe noi insine. Si oare de ce suntem tristi? Fiindca inima noastra e nemultumita, ca stim ca suntem niste mizerabili, niste canalii. Pentru ca suntem nedrepti, hoti, pentru ca ne e sufletul plin de ura. Si toata lumea alearga. La ce bun, va intreb? Spre ce anume alearga? Toti lupta pentru o bucatica de paine. De ce? Oare n-o sa murim cu totii? Si la ce bun sa mai traim daca nu credem in Dumnezeu? (...)
Baieti, eu mi-s un betiv si un nebun. Mi se spune Nebunul Barragan. Trag la masea, imi petrec ziua hoinarind aiurea pe cand muierea trudeste de dimineata pana seara. Ce vreti sa fac? Asa m-am nascut si asa o sa mor. Sunt o canalie, nu zic c-as fi altceva. Dar nu de asta era vorba, fratilor. Nu se zice ca nebunii si copiii spun adevarul? Ei bine, eu sunt nebun si de multe ori nici macar nu stiu de ce vorbesc. Da, radeti, dar eu va spun ca domnul Hristos mi-a aparut intr-o noapte si mi-a spus: Nebunule, lumea trebuie purificata prin sange si prin foc, trebuie sa se intample un lucru grozav de mare, focul va cadea asupra tuturor, si-ti spun ca nu va ramane piatra peste piatra. Asa mi-a vorbit Hristos. Sigur, baieti, dati-i inainte. Radeti si pe urma o sa-mi spuneti cum a fost. Aici nu se afla decat unul singur care stie ce spun.
Rasetele incetara si o tacere adanca se asternu peste aceste ultime cuvinte. Apoi insa, toti se intoarsera la glumele lor si incepura sa faca fel de fel de calcule in legatura cu meciul de duminica.
Martin se uita la nebun, in vreme ce in minte i se perindau cuvintele Alejandrei despre foc."
din "Despre eroi si morminte"- Ernesto Sabato
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu