"Si atunci, oameni nemultumiti, putin orbi si oarecum nebuni incearca sa regaseasca pe dibuite acea armonie pierduta a misterului si a sangelui, pictand sau descriind o realitate deosebita de cea care, din nefericire, ii inconjoara, o realitate care pare adesea fantastica si nebuneasca dar care, ciudat, se adevereste a fi, pana la urma, mai adanca si mai adevarata decat cea de toate zilele. Si astfel, visand putin pentru toti, aceste fiinte fragile reusesc sa se ridice deasupra nefericirii individuale, transformandu-se in interpreti si chiar in salvatori (indurerati) ai destinului colectiv. (...)
Si deodata, intr-una din acele zile, intensitatea chemarii crescu pana ajunse irezistibila. Si atunci am sarit din patul unde imi petreceam multe ceasuri de meditatie inutila, si am alergat stapanit subit de ideea angoasanta ca ar fi trebuit sa sosesc mai demult, mult mai demult, pentru a recupera ceea ce mai ramanea din copilarie."
E. Sabato, "Despre eroi si morminte"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu