se auzeau in freamat
nechezaturile cailor
pasind printre aerienele ganduri
un nechezat acolo-
un nechezat aici-
ecouri prin labirinturi de iarna
si un cuvant care-mi spunea
ca n-ar mai exista drum de intoarcere
doar drum de redescoperiri
auzeam pasi
care nici nu coborasera inca
pe acest pamant
si ganduri pe care inteleptii veacului
nu indrazneau macar
sa le rosteasca-
auzeam si vocea ragusita
rostind formule de nedeslusit
pentru mintea cea omeneasca:
latina, greaca veche, ebraica
auzeam tot ce nu putea fi auzit-
si mergand astfel
pe aceasta muchie aspra
intre trezie si nebunie
am zarit sub creasta unui pisc
un zambet recunoscut si senin
ca o poiana curata-
unde esti?
pentru ce crezi ca te-ai ratacit?
m-a intrebat gandul cel covarsit
pentru ce te tulburi, suflete
crezand ca esti singur
acolo unde toti cei care s-au trezit din al visului vis
sunt cu tine?!
nu mai stiu drumul inapoi- i-am raspuns
nu mai stiu drumul de intoarcere catre mine.
dar aceasta nu e ceea ce cauti-
mi-a raspuns el.
drumul catre tine e mereu inainte.
nu asculta gandul cel ce-ti spune
sa privesti inapoi.
atat mi-a mai spus.
si cu acesti muguri de vorbe
rasariti ca o coroana de indemnuri pe frunte-
din vis m-am trezit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu