Desigur, nu putem vedea ceea ce nu cunoastem.
Dar ce cunoastem, putem simti si vedea atat in noi cat si in ceilalti. Si de-abia de-aici in colo ar trebui fiecare sa-si deschida gura sa. Caci astfel tot ce-am gandi, am face si am spune ar fi in con-stienta. Pe cand, a vorbi despre ce nu cunosti e tot una cu a fi de partea celor mai putini luminosi, a celor aflati in inconstienta.
Ai sa-ti amintesti, laura maria?!
Potrivit lui Jung, ploaia arata ca tensiunea dintre constient si inconstient este pe cale de rezolvare. Astfel, putem intelege mult mai bine ce vrea sa ne spuna acest cantecel... :)
Da, inconstientul se cam teme ca ar putea fi vazut... daca nu gasim o punte de legatura intre unul si celalalt, riscam multe necazuri. Puntea stim deja cine e, nu?!
Bun, atunci sa vina ploile in gradina sufletului, sa vina binecuvantarile. Caci:
“Toate darurile inchise in destinul nostru sunt ingradite cu suferinte si numai la atatea daruri ajungem, prin cata multime de suferinte putem razbi cu bucurie. Numai atat bine putem face, cata suferinta putem ridica de pe el. Numai atata mangaiere putem aduce printre oameni, cata amaraciune putem sa bem in locul celor ce vrem sa-i mangaiem. Atata stralucire va arata iubirea de Dumnezeu si de oameni in noi, sau atat de puternice vor fi mila si adevarul in noi, cata vapaie de ura infruntam bucurosi pentru Dumnezeu si oameni." - Parintele Arsenie Boca
you'll find me, if you want me, in the rain... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu