"Tot ce e viu e insemnat
Cu un har de la-nceput
Daca nu as fi poet
As fi fost talhar temut
Slab si mic totdeauna
Printre baietandri erou vestit,
Adesea, adesea ma intorceam acasa
Cu nasul zdrobit
Si inaintea mamei speriate
Spuneam cu gura sangerara, rece:
- Nu e nimic, m-am poticnit de-o piatra.
Pana maine trece.
Si acum ca s-a potolit
fierberea din zilele acele
O putere nestavilita
Zbucneste in poemele mele.
Cuvintele vin rauri de aur,
Si peste fiecare cuvant se revarsa
Indrazneala copilului zburdalnic
Cu vestmant sfasiat, fata arsa.
Ca si atunci sunt, mandru si cutezator
Pasul mi-e nou, nici o catusa nu-l strange.
Inainte ma bateau peste bot
Acum sufletul mi-noata in sange.
Si astazi, nu mamei,
Ci adunaturii straine care rade ii zic:
- Nu e nimic, m-am poticnit de-o piatra
Maine nu se mai cunoaste nimic!"
S. ESENIN "Tot ce e Viu"
Asculta Radio Vocea Sufletului. :)
Nu mai ai scapare scumpa mea.M-ai innebunit total!
RăspundețiȘtergere...
Ștergere