araturi transcendentale

"Araturi transcendentale
Sub o zare-a tainei sunt.
Eu pe dealurile tale
Doar in trecere-s, pamant.

Mari sunt codrii pe nelume.
Aripi falfaie pe sus.
Anii tai o sa-i afume
Astrii-n goana spre apus.

Nu sarutul tau ma-mbie,
Nu suntem legati nicicum.
Randuitu-mi-s-a mie
Spre rasare-soare drum.

Dat mi-a fost din veac se pare
Bezna-n zbor sa o despic.
Si la ceasul de plecare
N-am sa las nicicui nimic.

Cel mult, din stelare cranguri,
Unde dorm mocnit furtuni,
Voi aprinde peste-adancuri
Ochii mei ca doua luni."

Serghei Esenin, Araturi Transcendentale (1916)



Pe nimeni n-am inteles cum l-am inteles pe Serghei, da nici pe mine nu m-a inteles nimeni asa cum o face el... Asadar, iata ca e posibila orice intalnire :)