Nu am reusit sa dorm deloc... asadar nici nu mai incerc. Astept sa se faca ziua, din ce in ce mai ziua si sa primesc martisoare. Muuulte martisoare... :) Deja a venit unul prin posta, vaaai, a fost asa frumos sa-l primesc intr-o scrisoare. Fara expeditor, fara vreun mesaj... Sau sa zicem ca mesajul e incifrat in simbolul martisorului, ca asta e treaba frumoasa cu martisoarele- daca stii sa le alegi cu atentie.
Viata asta chiar este o minune si asa de mult imi doresc sa treaca cat mai repede perioada asta de UMBRA a TRECUTULUI care a venit peste noi- si sa revin si eu AICI, in ACEST MOMENT. Dar nu vreau sa treaca asa, pur si simplu, vreau sa profit cat pot de momentele astea pentru a le mai intelege o data si apoi pentru a le depasi definitiv. Pentru ca sunt si nu sunt aici, sunt si nu sunt acolo. E ciudat sa auzi ecourile prezentului ca si cand ar fi la mii de ani lumina departare... la fel de ciudat cu a-ti simti trecutul atat de viu si de prezent, cand stii atat de bine ca (cel putin in planul asta fizic) e la km departare... peste mari si oceane...
Am deschis geamul si ma bucur sa aud corbii oarescum panicati... Asta e primul semn ca incepe luna in care am ales eu sa ma nasc: cand croncanitul acesta e inlocuit treptat de triluri vesele si delicate. Yemaya e atat de fericita, pentru ea e sarbatoare ca eu sunt treaza la ora asta, cand ei ii place cel mai mult sa se joace. E foarte foarte fericita... Iar eu, eu nu am pentru aceasta zi de 1 Martie decat o singura dorinta: "as vrea sa fiu panza galbena la corabia care pluteste spre tarmuri noi"... as vrea sa fiu panza galbena la corabia care pluteste spre tarmuri noi... as vrea sa fiu panza galbena la corabia care pluteste spre tarmuri noi...si cand spun noi, adica noi noi noi... Nu alte tarmuri... ci tarmuri noi... noi, noi, noi... Acelea pe care nu le-as cauta, daca nu le-as fi gasit deja...
Si da, e ora potrivita pentru:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu