cand inchid ochii
o Poarta de aur
se deschide
in mine
fredonandu-si
dorul
gratiile ei transparente
amintind de coliva
vorbesc despre un timp
uitat si cunoscut
deopotriva
si pragul ei miroase
nu intamplator
a sare
si nesomn-
la poarta ei
doi Gardieni
unul aspru
celalalt bland
numara pe cate o socotitoare
lacrima de zi
si de noapte
din fiecare
care sa fie
oare
cea biruitoare?
numara lacrimile
de parca ar numara stelele
si furtunile
unui singur
cer
Poarta s-a deschis iar
in adancul meu
aud clinchet
de lacrimi intunecate
pe socotitoarea
cea rece
din noapte
Raiul
e atat de aproape
de parca fix in clipa aceasta
m-ar naste iar-
dar ce pacat
vai, ce pacat
ca nu da niciun fel de semn
ca m-ar recunoaste
......................................
si-n vreme ce simt
nascandu-se in adanc
acest gand
aud cioburi de lacrimi intunecate
cum cad la pamant
si-n Poarta
un fel de Inger
imi canta un cantec
semn
ca m-ar recunoaste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu