"Am lucrat mereu cu convingerea, corespunzatoare temperamentului, ca in fond nu ar exista probleme nerezolvabile. Experienta mi-a dat dreptate, aratandu-mi deseori cum unii oameni pur si simplu treceau de o problema ce pe altii ii facuse sa esueze complet. Aceasta depasire, cum o numeam pe vremuri, s-a dovedit a fi in lumina experientei ulterioare o ridicare a nivelului constiintei. In campul vizual isi facea aparitia un interes mai inalt si mai larg, iar prin aceasta largire a orizontului, problema nerezolvabila isi pierdea din urgenta. Nu era rezolvata logic in sine insasi, ci palea fata de o directie de viata noua si mai puternica. Nu era refulata sau facuta inconstienta, ci doar aparea intr-o alta lumina, devenind astfel diferita.
Ceea ce pe o treapta mai joasa ar fi creat ocazia pentru dezlantuirea celor mai salbatice conflicte si furtuni ale afectelor panicate aparea acum, privit de pe nivelul mai inalt al personalitatii, ca o furtuna dintr-o vale privita de pe varful unui munte inalt. Prin aceasta nu s-a diminuat cu nimic realitatea furtunii, insa nu te mai afli in ea, ci deasupra. Dar deoarece in privinta sufletului noi suntem atat la vale cat si la munte, ar putea sa para o iluzie nevorosimila ca cineva sa se poate simti dincolo de omenesc. Cu siguranta ca simtim emotia, cu siguranta ca suntem cutremurati si chinuiti, dar in acelasi timp este prezenta palpabil si o stare de constienta de dincolo, o stare de constienta ce impiedica identificarea cu afectul, o stare de constienta ce ia afectul drept obiect si care poate spune: stiu ca sufar. Ceea ce textul nostru spune despre inertie, si anume: Inertia de care nu esti constient si inertia de care esti constient sunt la o mie de mile departare una de alta- este perfect valabil si pentru afect.
Ceea ce s-a petrecut uneori in aceasta privinta, si anume faptul ca cineva s-a autodepasit, a devenit pentru mine experienta cea mai pretioasa. Invatasem intre timp sa inteleg ca cele mai mari si importante probleme de viata sunt in fond toate nerezolvabile; ele trebuie sa fie asa deoarece exprima polaritatea necesara, imanenta oricarui sistem autoreglant. Ele nu pot fi niciodata rezolvate, poti doar sa le depasesti. (...)
Fiecare om ar trebui de fapt sa posede acel nivel mai inalt cel putin sub forma de germene si sa poate dezvolta aceasta posibilitate in imprejurari favorabile. Observand evolutia psihica a celor care pe nesimtite s-au autodepasit parca inconstient, am vazut ca destinele lor au avut toate ceva in comun, si anume apropierea din afara sau dinauntru a ceva nou ivit din campul obscur al posibilitatilor; ei l-au acceptat si au crescut impreuna cu el.
Mi s-a parut tipic faptul ca unii l-au acceptat din afara sau mai bine spus ca a crescut venind din afara, iar altii, venind dinauntru. Niciodata insa noul nu a fost exclusiv de domeniul exteriorului sau launtricului. Daca venea din afara, devenea traire profund launtrica. Daca venea dinauntru, devenea eveniment exterior. NICIODATA INSA NU A FOST PROVOCAT CU INTENTIE SAU VOINTA CONSTIENTA, CI MAI DEGRABA S-A APROPIAT CURGAND PE FLUVIUL TIMPULUI. (...)
Si ce faceam acesti oameni pentru a dobandi progresul eliberator? Din cate am vazut, nu faceau nimic (wu wei), ci lasau, asa cum invata maestrul LU DSU, ca lumina sa se roteasca dupa propria lege chiar daca omul nu abandoneaza meseria sa obisnuita. A lasa lucrurile sa se intample, actiunea in non-actiune, conceptul Sich- Lassen (a se abandona) al lui Meister Eckhart au devenit cheia cu care am reusit sa deschid usa spre aceasta cale: Psihic, trebuie sa poti sa lasi sa se intample. Pentru noi aceasta este o adevarata arta, din care nenumarati oameni nu inteleg nimic, deoarece constiinta lor intervine mereu ajutand, corectand si negand, fara sa poate in niciun caz lasa neperturbata simpla devenire a procesului psihic. - C. G. JUNG
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu