iata ora tacerii-
gresala, in minunat cant leganand
iata cerul deschis vindecand
adancul cel mai adanc
iata
gandul gradinii trezind
amintirea celei mai nesfarsite dureri
iata cuvantul cel negrait
bland, milostiv, intelept
iata
corbii vestitelor ierni
murmurand acelasi blestem muritor
iata si porumbelul cel bland
pe deasupra fantanilor
iata tacerea
iata cuvantul
iata uitarile ce se dezmint
iata sentintele, iata oglinda
viselor frante in frigul de ieri
iata plecarea
iata iubirea
tainuind ce aflase-ntr-un cer violet
iata alegerea
iata cortina
iata-ma iar cu uitarea in piept
iata-ndracita
iata tarana
iata si ingerul- cu acelasi indemn
numai omul din mine, vai, numai omul
pare ca-nclina natangul-
spre nicaieri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu