Faza e ca vin raspunsuri. Vin!
Cand le cauti, le gasesti.
Astazi, in timp ce faceam curat, mi-am imaginat un dialog. Uneori imi imaginez trecutul, ca fiecare, si-mi imaginez ca am puterea sa ma intorc acolo si sa pun altfel problema. Si dupa ce-mi imaginez acest lucru, sper, sper ca omul acela din trecut sa revina la mine, in prezent, ACUM, si sa reluam discutia. Incurajator sau nu, uneori se intampla...
Deci, imi imaginam eu acea discutie din trecut:
- How are you?
- I don't know... strange...
(tacere aproape penibila, mai ales atunci cand la intrebarea How are you? nu raspunzi cu Fine. And you?)
- It will be okei.
- ...
Si-mi imaginam eu, in timp ce faceam curat urmatoarea revolutie:
- Cum o sa fie okei, te rog explica-mi logic si rational si pe mintea mea cum o sa fie okei cata vreme oameni care nu fac ce spune nero nu primesc nicio sansa? Cata vreme oamenii astia se simt prigoniti si haituiti pentru ca refuza sa mearga cu turma in aceeasi directie, direct spre prapastie? Te rog eu mult, am nevoie disperata de acest raspuns si el trebuie sa vina de la tine, doar de la tine! Cum o sa se schimbe ceva cata vreme si tu faci ce spune nero? Cum o sa fie okei, daca stim amandoi la fel de bine ca e de-ajuns sa stai in acelasi cos cu un mar stricat si te-ai stricat, la randul tau?
Te rog eu mult, spune-mi ca ai tu o formula magica, spune-mi ca stii tu sigur ca o sa fie bine pentru ca faci tu ceva in directia asta si atunci e normal ca cei ce te iubesc sa te urmeze si sa fii model pentru ei. Dar daca tu ai renuntat si ai facut ce a vrut nero sa faci, spune-mi, te rog, spune-mi cum poti sa crezi ca o sa fie bine? Si cum sa nu cred eu ca raspunsul tau este unul arogant?
Apoi am obosit de-atata curatenie si m-am intors la treburile mele... In camara era un mar stricat. L-am lasat acolo special, sa vad cate mere din jurul sau se vor strica maine. As fi vrut sa ma enerveze marul, dar intre timp mi s-a facut mila de el. E greu sa fii stricat si sa fii singur... macar un mar stricat de-ar mai fi langa tine si tot te-ai simti mai bine, nu-i asa?
As vrea sa le spun merelor sanatoase ca o sa fie bine in cele din urma, dar pentru asta trebuie sa le mut, trebuie sa fac ceva, am rostul meu in povestea asta. Am rostul meu in orice poveste. Nu pot sa stau pe margine si sa nu fac nimic. As innebuni instantaneu dac as face asta. E greu sa-ti infrunti iadul, dar e si mai greu sa stai acolo resemnat si sa nu faci nimic. Trebuie sa faci ceva mai mult, crede-ma! Trebuie, trebuie! Desi nu credeam in cuvantul acesta, in 2012 CRED! Si ca sa nu te culci prea repede pe o ureche, am sa inchei cu un fel de poveste:
"Atanasie, vladica Alexandriei, cel de fericita pomenire, l-a chemat pe avva Pamvo sa pogoare din pustie la Alexandria. Cand a coborat, vazand o actrita, a izbucnit in plans. Intrebat fiind de cei de fata pentru ce plange, zise: doua lucruri m-am miscat: una, pierzarea aceleia, celalalt, ca eu nu am sarguinta atat de mare ca sa-i plac lui Dumnezeu, ca ea pentru a place oamenilor destrabalati." Patericul sau apoftegmele parintilor din pustia Egiptului
As vrea sa cred ca sarguinta actritei poate fi alta in 2012. Una mai nobila, mai catharsica, mai autentica. Da, desigur, uneori tinem cutitul intr-o mana si otrava in alta. Uneori mirosim a fum, a smoala si a ceata rece... Uneori treversam iadul pentru a razbi la lumina! Si nu am absolut nimic impotriva! Asta e rostul lumii, asta poate ca e si rostul teatrului. Cel putin, asta inteleg cand il citesc pe Shakespeare.
DA' vreau sa vad mai apoi si Lumina!
Vreau sa vad apoi si ca am razbit la Lumina, fratilor!!!
Ca de ani de zile ne balacim in noroaie si parca atat de mult ne place incat am si uitat de ce si pentru ce am pornit-o la drum! Am uitat, cum se zice: "ce-i mana pe ei in lupta..." Si asta e dureros, asta e dureros: ca pe acest drum pe care am pornit in dorinta de a ne cunoaste, de a ne depasi limitele si de a razbi la lumina, am uitat fix de noi insine si fix de raspunsul pe care il cautam. Ne-au ademenit festinurile, mesele pline cu bunataturi sau bunaciuni, si-am uitat de noi insine! Pacat! Sau cum zicea Profesorul: ne-am batut joc si de cai! Pacat!
Pacat! Am fi putut sa facem minuni, AM PUTEA FACE MINUNI, daca ne-am aminti pe acest drum, al artei actorului- CINE SUNTEM! Sau daca cei care si-au amintit cat de cat, ar fi lasati si ei (cat de cat!) sa faca ceva! Incep sa cred in conspiratii! Incep sa cred ca cineva ne vrea raul cu buna stiinta. Dar nu mi-e frica! Pentru ca adevarul intotdeauna a razbit la lumina, mai devreme sau mai tarziu! Tic tac, Clarice, tic tac... tic tac...
Da, o sa fie bine!
dialoguri... suna cunoscut. la acest 'o sa fie bine' eu intreb cand, cand? o sa mai ramana ceva din noi at? o sa rezistam pana at? sau o sa cadem ciuruiti 'pe campul de lupta' neputinciosi si coplesiti, pt parca asta ii sentimentul, unul de neputinta
RăspundețiȘtergereiar deviza lor pare a fi 'divide et impera' pt ca s-au infiltrat atat de bine peste tot, au niste masti atat de 'perfecte' incat nu mai stii care-i adevarul, au reusit sa semene atata indoiala si neincredere incat nici fratii nu mai au incredere unul in altul
dar va fi bine... candva
kati
nu stiu, Kati, nu stiu... tot ce stiu e ca e din ce in ce mai rece si mai frig afara, desi e sfarsitul lunii mai. In rest, eu cred ca va fi mai bine, dar nu stiu cand si nu stiu de ce, pentru 'cativa dolari in plus' oamenii aleg sa uite de demnitate, de corectitudine, de dreptate, de cinste, de adevar si nu stiu de ce, in timp ce scriu despre ele, deja ma simt o ciudata. :) Te imbratisez, draga mea. O sa fie bine, o sa fie bine! Sau mai bine: o sa fie cum vrea Dumnezeu! Ca nici un fir de par nu misca fara voia Lui! Si El sa ne ajute si sa ne dea putere si curaj! Te imbratisez tare
RăspundețiȘtergereEu personal sincer cred ca intrega Arta si Industrie a Teatrului, ba chiar posibil si bunastarea omenirii fane si spectatoare de teatru ar fi mai optima daca actorii profesionisti, (ba chiar si cei amatori posibil interesati de a functiona la nivel profesionist), s-ar comporta cf unui cod etic profesional cat se poate de clar, (ale carui puncte s-ar putea negocia la nivel de consens larg de un comitet de etica alcatuit din membri diverselor Asociatii de Teatru, la nivel international, plus cativa membri din publicul spectator), care ar include si semnarea unei promisiuni scrise de a avea grija de sanatatea lor proprie, (inclusiv somn, mancare sanatoasa, exercitiu fizic adecvat, vizite periodice pt check-up la medicul de familie la care sunt arondati, evitarea consumului de droguri ilicite si a alcoolului in mod excesiv, etc), si de a participa la cursuri de educatie profesionala continua de-a lungul intregii cariere.
RăspundețiȘtergerePS (re poza): sunt sensibilizat in legatura cu caii inca de ieri sau alaltaieri din cauza blogului Pandhoraa, unde a postat si ea poze cu cai, si de 2 zile ma gandesc la relatia mea personala speciala cu aceste animale, desi nu stiu daca sa scriu un post despre ea pe blog, sau mai bine sa scriu ce am facut concret ieri, ca mi se pare mai usor sa scrii o lista de activitati efectuate intr-un timp relativ scurt intr-un mediu specific geografic bine delimitat decat sa descrii amintiri afective ale unor intamplari din trecut care s-au intamplat si pe o arie geografica destul de larga si rasfirate asa la nivel temporal, (in legatura cu care va trebui sa ma uit si pe Google maps ca sa-mi amintesc latitudinea si longitudinea precisa a acelor locuri, plus Weather channel ca sa imi amintesc mai bine clima, plus Wikipedia, ca sa dau linkuri pertinent istorice, etc).
RăspundețiȘtergereLa nivel optimist + totodata sustinator de moral, (mai ales pt mine, desi sper ca si pt altii, la nivel de role-model): TOTUSI e vineri, plus urmeaza un week-end lung pt ca luni am zi libera de Rusalii aici unde sunt, si eu personal NU am de gand sa ma duc la bar ca sa consum alcool si/sau sa fac un hook-up sexual cu vreunul din turistii care au inceput sa invadeze orasul unde locuiesc, asa ca poate o sa depun si efortul necesar scrierii a unor posturi multiple si despre activitatile mele de ieri, si despre relatia mea speciala cu caii, ba poate si chiar sa incep sa abordez la nivel de eseu in 7 parti relatia mea speciala cu mancarurile lumii, (desi NU pot sa ma aventurez sa promit cumva ca am sa reiau tema recent abandonata dupa ce am scris doar capitolul 1, a relatiei mele personale cu lb romana...ca totusi trebuie sa raman realist in legatura cu limitatiile mele personale, cand e vorba de depus efort de scris in aceasta limba, sau chiar in orice posibila limba pe care o cunosc, plus poate ca ar fi mai sanatos pur si simplu sa-mi petrec timpul dormind si uitandu-ma la TV la Eurovision.)
RăspundețiȘtergereeu nu cred in astfel de comitete, Rudolph, prietene, iarta-ma. Chiar ma amuza putin ce ai scris mai sus, in sensul ca, hahaha, nu am vazut creatori lipsiti de nebunie, prietene, fiecare pe nebunia lui, ce-i drept, da cu corsetul asta de reguli eu nu sunt de acord pentru ca fiecare om trebuie sa-si traverseze propriul iad, intr-un fel sau altul, iar a-i interzice asta prin obligatiunea de a semna ce stiu eu ce promisiuni legate de un asa numit cod etic e echivalent cu a-l incorseta pe actor. Eu incercam doar sa sugerez ca frumos ar fi, frumos ar fi, frumos ar fi ca, traversand iadul iar si iar si iar, sa razbim intr-un final la lumina... :) da, poza mi-a placut si mie muuult de tot! :)
RăspundețiȘtergerePai fiecare poate sa traverseze ce iaduri o vrea pe timpul lui liber, dar cand e angajat in campul muncii ca profesionist si se mai si investesc bani in el, (uneori chiar bugetari, mai ales in Europa), ca sa produca ceva sau sa ofere anumite servicii, oricat de artist o fi, eu zic ca e totausi mai bine pt Protectia Consumatorului (de arta) ca si creatorul-producatorul de arta sa respecte si s asemneze niste obligatii. Si cu cat mai standard, (stabilit la nivel de comitet + poate chiar si negociat la nivel de sindicat, acolo unde permite legea), dupa parerea mea, cu atat mai BINE, pt ca asa se poate evita si exploatarea acelui artist, asa ca per total iese win-win atat pt artist cat si pt consumatorul de arta, (oricat de legalistic ar suna, ca totusi, nu degeaba s-au inventat coduri de legi civile, inclusiv legea muncii, dar si inclusiv contracte, in maj tarilor civilizate ale lumii).
ȘtergereLa nivel de amator acasa in familie, sau la colt de strada sau piata publica, (inclusiv si in schimb de bani dati de pomana de suflete caritabile consumatoare de arta trecatoare prin jur), e total OK sa fie fiecare artist cat de liber o vrea, (atat vreme cat nu incalaca vreo ordonanta civica locala, sau alte legi ale codului penal).
campul muncii??? :))) vorbeam despre arta acorului. Sinistru suna: "campul muncii"... mai bine vorbim de campuri pline de flori si de fluturi :P De aia cu Protectia Consumatorului (de arta) chiar ca nu mai zic nimic. Da inclin sa cred ca am trebui mutati pe alte planete, fiecare cu planeta lui. Nu noi doi, ci intreaga omenire :)))
ȘtergerePai tu crezi ca absolut orice opera de arta ar trebui asa dezlantuita asupra consumatorilor de arta, dupa bunul plac al creatorului ei, sau chiar al altora, fara un minim mecanism de verificare daca e cf legilor in vigoare, daca e intr-adevar o opera de arta si nu o impostura, si poate, dar, si o idee de oarecare cenzura, (ma rog nu ceva ff stringent, si daca e posibil cat mai putin coruptibil, plus in totala conformitate cu libertatea la expresie garantata de UN, dar in primul rand cu gandul la a crea un minim posibil de efecte adverse asupra consumatorului) ? Consumatorul, desigur, poate fi si copil, posibil impresionabil in crestere, cu creier in dezvoltare, poate fi si un om care nu are apreciere pt arta sau nu tolereaza arta prea bine, sau o poate intelege intr-un fel distorsionat, si actiona in moduri total aiurea posibil chiar daunatoare lui insusi sau altora, etc. Cine va fi raspunzator ? Creatorul sau cei care il sponsorizeaza, sau e o raspundere care trebuie impartita intre astia doi, dar poate si cu statul care are sarcina, printre altele, sa aiba grija si de persoanele de care de obicei nu are nimeni grija ?
ȘtergereMa rog, din fericire intra ca control in ziua de azi si mecanismul pietei de arta, iar in legatura cu cea sponsorizata de state, putem spera ca intr-o democratie, daca statul sponzorizeaza cumva opere de arta de tip impostura, sau, Doamne fereste, posibil daunatoare consumatorului, atunci se va schimba administratia respectiva la proximele alegeri.
Si ce suna asa de oribil sau de rusinos in legatura cu campul muncii legat de actorii profesionisti, sau chiar inca amatori, dar oricum sponzorizati privat sau bugetar in schimb de salarii sau alte beneficii cuantificabile ? Ce, ei nu sunt profesionisti, nu au drepturi si obligatii de om al muncii ca alti oameni ai muncii ? La ei nu se aplica legislatia muncii pertinenta din statul de drept respectiv ?
daca asta se intelege din ce am scris eu pe tot blogul asta, cred ca trebuie sa-mi iau o pauza. :) Si daca nu se intelege asta si ai inteles tu asta, parca tot imi vine sa-mi iau o pauza. :)))
RăspundețiȘtergereDa vorba ceea: sunt responsabil doar pentru ce am spus, nu si pentru ceea ce ai inteles tu din ce am spus eu.
Da oricum, mi-l imaginez pe Goethe semnand (tot cu sange):
'promit sa nu mai am niciun fel de intalnire cu Mefistofel pentru siguranta publicului si a tuturor acelora care imi vor auzi peste ani povestea (care, apropo, nu va mai exista fix din acest motiv).
Sau Nichita: promit sa nu ma mai plimb prin sate in caruta mort de beat si recitandu-mi poeziile, pentru a nu fi un exemplu prost de urmat pentru viitoare progenituri care se vor sifona cand imi vor vedea ochiul scanteind a inspiratiune daimoneasca...
De Esenin ce sa mai zic?! "Promit ca nu voi mai fi poetul huligan, asa ca mai bine nu voi mai fi! " :))))
Ce inseamna "conform legilor in vigoare?"
Sunt tare curioasa daca povestea lui Fasut se incadreaza? :)
Eu zic ca nici vremea de afara nu prea se incadreaza "legilor in vigoare". :)))
Mi-a intrat un comentariu clarificare la spam, am impresia, care ar putea sa raspunda la unele intrebari ale tale. Eu personal sunt in general preocupat de legislatia pertinenta oamenilor muncii vii in anul 2012, nu sunt interesat, decat poate in feluri ff tangentiale, de nivel de cultura generala care in clipa asta si la varsta asta nu imi foloseste mie personal la nimic concret, (decat, desigur, la umplerea timpului in mod placut daca imi vine chef de istorie sau daca trebuie sa tergiversez rezolvarea unor chestii mai curent pertinente), de istoricul legislatiei pertinente oamenilor muncii din deceniile sau secolele anterioare, a dezvoltarii sindicatelor, etc., sau nici macar in mod special la oamenii muncii de tip artist...venise vorba despre actori sau poeti pt ca tu ai pomenit de ei in cateva posturi. Pe alte bloguri poate fi vorba despre ingineri, pe altele de educatori, etc.
RăspundețiȘtergereDesigur eu vorbesc de profesionisti. De amatori sau hobby-isti chiar ca nu am timp si nici nu e de interes pt mine pt ca nu caut in mod special persoane interesate in mod specific de domeniile artei, decat poate la nivel de consumator larg, in nici un caz de producator de arta, educator de arta, filozof de arta, promoter de arta, sau critic de arta. Dar consumator, chiar si rar si ocazional sunt si eu, si putem fi chiar mai multi, si cred ca e important sa se auda si glasul consumatorilor de arta in toata diversitatea lor, nu numai din aia care cad in genunchi la nivel de adoratie in fata oricarui obiect artistic, doar pt ca este astfel auto-etichetat, sau de a accepta ca egal valoroase absolut toate productiile artistice ale unui anumit artist, ca asta ar arata de fapt chiar un oarecare disrespect, cred eu, fata de acel artist profesionist.
Ștergere