apoi dalta era din ce in ce mai aproape
de inceputul sfarsitului
"inceputul sfarsitului"
soptea
gandul cel bun
in vremea aceea
ii era groaza sa ma sune
amintirea mamei
picurata in inima iar si iar
ca un semn al iubirii lui Dumnezeu:
toti sunt mai buni decat mine!- imi spun.
acesta e adevarul
cel de pe urma
m-am privit in oglinda
astazi mi-era si mie groaza de mine
pentru ca am indraznit sa vad lumea altfel
fiecare lovea pe rand;
am privit adancul
si am simtit in inima un junghi, ca un fulger
apoi durerea s-a numit pe sine
intelegere
mai e un pas, imi zic;
mai e o moarte, o singura moarte
pana la Iubire
DA-
asta sunt
astia suntem
judecati-ma aspru
dar tot am sa-mi spun azi pe nume:
vreau sa invat sa scrijelesc
pe amprenta veninului-
Adevarul umbrei
intotdeauna ploua cand scriu scrisori acasa
si nu-mi raspunde
nimeni
intotdeauna ploua cand aud ganduri
pe care nu as vrea
sa le aud
singura speranta
un falfait ingeresc
si-o minune;
bataile inimii arse
se agata umilite
de nevazuta
atingere
astazi
pana si bunica a uitat
cine sunt
in valea plangerii
cineva imi atinge ochiul tulburat
ca eu sa-mi uit numele
si sa-mi aduc aminte
de Intaiul Parinte
si de indemnul
celui dintai
Cant
de la o vreme,
uitat.
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu