I. "Sa iubesti neconditionat, fara raspuns, sa
iradiezi lumina spiritului tau pana peste marginile lumii, sa hranesti
cu painea bunatatii, sa cresti si sa ajuti in tot felul, fara sa ai
teama insuccesului sau a lovirii pe la spate. Sa inalti cantece de lauda
vietii, sa vindeci ranile fratilor tai de suferinta chiar si atunci
cand te hulesc, sa-i urci pe creste pana la locul unde privirea lor
ameteste.
Sa cresti florile de foc ale dragostei, sa umbli drumul greu sfarsit de osteneala pentru a purta lumina altora, a tuturor, a celor buni si a celor rai, sa suferi pentru ei in candoare si maretie.
Cand esti bun, darnic si luminat, cand servesti si suferi pentru altii, cand iubesti prea mult, nu te astepta la recunostinta, ci la rascumparare. Cand arati tuturor calea intelepciunii si virtutii si incerci sa-i deprinzi cu adevarata omenie, pregateste-te pentru zgomotosul alai al rastignirii.
S-a spus ca in lumea noastra, cand calci pasul ascensional al umanitatii, nu ai decat un drept: sa suferi si sa mori chinuit de cei pe care ii iubesti. Ghimpe al placerilor usoare si al constiintei alterate, ei nu te pot considera om normal, om bun, decat poate dupa cantarea cea din urma." (Cel ce urca muntele)
II. "Am fost in cetate si am vazut cum isi naruiesc oamenii sufletul, cum se alunga, uitand ca dragostea si creatia, flori ignorate ale spiritului, sunt adevaratele dimensiuni ale fapturii sale.
Mergi in viata alb si pur ca o faptura de lumina si, daca intalnesti la tot pasul bolnavii desfraului ridicat la pretul legii morale, nu preschimba metalul pretios al imaginii divine pe rugina aparentelor inselatoare. Intre oamenii din cetate pierde totul pentru a ajuta un copil, o femeie, un om in nenorocire. Iubeste soarele si iarba, iubeste pe cel ce te cheama, ajuta-l si indruma-l pe caile frumusetii; pe cel cazut reda-l luminii, darului si setei de absolut.
Ramai singur in dragostea ta pentru altii, ramai al tau, nu alerga dupa implinirile triste ale trufiei. Asa vei fi liber, vei fi al tau, vei fi si al oamenilor. Nu-ti pierde fiinta in lanturi de care nu ai nevoie, nu-ti narui sufletul dupa lucruri ce poarta in inima lor duhul mortii. In cetate poti ramane in urma, in casa intelepciunii si virtutii fii cel dintai. Omul superior, omul adevarat, este o fiinta care se revarsa in afara ca apele primaverii; el creste din bogatia sa interioara." (Bucuria daruirii)
III. "Dragostea apartine umanitatii noastre; ea este a omului si pentru oameni. Privind lucrurile dincolo de banala trecere a zilei, noi trebuie sa iubim toti oamenii, atitudine ce se impune prin natura si destin, prin sete de absolut.
Asa s-a nascut sfintenia.
Uneori suntem surprinsi cum sufletul nostru se inchide si nu mai poate adera la nimeni. Mergem indiferenti consumati de tristul nostru destin pana ce un obraz inocent de copil, unul suav de femeie sau unul spiritualizat de batran ne deschide ochii si disponibilitatea sufleteasca pe care nu o avem; atunci crestem pana la topirea in universul largit al umanitatii noastre." (Meditatii filosofice)
Sa cresti florile de foc ale dragostei, sa umbli drumul greu sfarsit de osteneala pentru a purta lumina altora, a tuturor, a celor buni si a celor rai, sa suferi pentru ei in candoare si maretie.
Cand esti bun, darnic si luminat, cand servesti si suferi pentru altii, cand iubesti prea mult, nu te astepta la recunostinta, ci la rascumparare. Cand arati tuturor calea intelepciunii si virtutii si incerci sa-i deprinzi cu adevarata omenie, pregateste-te pentru zgomotosul alai al rastignirii.
S-a spus ca in lumea noastra, cand calci pasul ascensional al umanitatii, nu ai decat un drept: sa suferi si sa mori chinuit de cei pe care ii iubesti. Ghimpe al placerilor usoare si al constiintei alterate, ei nu te pot considera om normal, om bun, decat poate dupa cantarea cea din urma." (Cel ce urca muntele)
II. "Am fost in cetate si am vazut cum isi naruiesc oamenii sufletul, cum se alunga, uitand ca dragostea si creatia, flori ignorate ale spiritului, sunt adevaratele dimensiuni ale fapturii sale.
Mergi in viata alb si pur ca o faptura de lumina si, daca intalnesti la tot pasul bolnavii desfraului ridicat la pretul legii morale, nu preschimba metalul pretios al imaginii divine pe rugina aparentelor inselatoare. Intre oamenii din cetate pierde totul pentru a ajuta un copil, o femeie, un om in nenorocire. Iubeste soarele si iarba, iubeste pe cel ce te cheama, ajuta-l si indruma-l pe caile frumusetii; pe cel cazut reda-l luminii, darului si setei de absolut.
Ramai singur in dragostea ta pentru altii, ramai al tau, nu alerga dupa implinirile triste ale trufiei. Asa vei fi liber, vei fi al tau, vei fi si al oamenilor. Nu-ti pierde fiinta in lanturi de care nu ai nevoie, nu-ti narui sufletul dupa lucruri ce poarta in inima lor duhul mortii. In cetate poti ramane in urma, in casa intelepciunii si virtutii fii cel dintai. Omul superior, omul adevarat, este o fiinta care se revarsa in afara ca apele primaverii; el creste din bogatia sa interioara." (Bucuria daruirii)
III. "Dragostea apartine umanitatii noastre; ea este a omului si pentru oameni. Privind lucrurile dincolo de banala trecere a zilei, noi trebuie sa iubim toti oamenii, atitudine ce se impune prin natura si destin, prin sete de absolut.
Asa s-a nascut sfintenia.
Uneori suntem surprinsi cum sufletul nostru se inchide si nu mai poate adera la nimeni. Mergem indiferenti consumati de tristul nostru destin pana ce un obraz inocent de copil, unul suav de femeie sau unul spiritualizat de batran ne deschide ochii si disponibilitatea sufleteasca pe care nu o avem; atunci crestem pana la topirea in universul largit al umanitatii noastre." (Meditatii filosofice)
Nu am citit tot textul, asa ca nu pot sa comentez in amanunt, dar in sfarsit am citit si eu pe undeva cuvantul "osteneala" asociat cu cuvantul "iubire", care releveaza si ce cred eu, de cate ori ma gandesc, adesea oftand, la iubire ca iubirea dintre oameni necesita intr-adevar un efort sustinut si motivat, nu vine sau izvoraste asa de la sine, (si oftez tocmai pt ca eu personal ma stiu ff lenes si indolent cand e vorba de depus ceva efort personal pt ceva anume). NU stiu daca despre asta era vorba in textul de mai sus. Nu stiam cine a fost dl Bernea, am aflat ca a fost de profesie etnograf si sociolog, stiu ca a existat o scoala destul de solida de etnografie in Romania pe la inc sec XX, (desi mai putin experta pe sociologie), si mi-a parut rau ca a fost asociat si el cu miscarea extremista politica legionara, care a fost implicata in efectuarea unor activitati criminale in Romania in trecut. Se pare ca dl Bernea nu a participat direct el insusi la activitati specific criminale, insa pacat ca s-a angajat politic in sprijinul acelei miscari.
RăspundețiȘtergerecu siguranta ca si acea alegere, de a face parte din miscarea legionara, l-a determinat mai tarziu sa scrie astfel de cuvinte vii, cum sunt acestea. Greselile fac parte din viata noastra, a tuturor, Rudolph si atata timp cat ne desteptam la timp, eu cred ca nu vin nici ele degeaba. Ba din contra, aduc lamuriri acolo unde ele sunt necesare :)
RăspundețiȘtergereMie mama mea care este economista de meserie mereu imi zice ca este clar ca eu nu sunt in stare sa invat din propriile mele greseli, si recent chiar mi-am gasit si o scuza ff buna de ce acest lucru este aproape imposibil de realizat in mod realist la nivel demonstrat statistic matematic stiintific de dl Daniel Kahnemann, castigator de Premiu Nobel pt Economie in 2002...cred ca si mama mea ar fi meritat un pic acel Premiu Nobel pt ca ea a intuit aceasta ca o posibila problema cu adevarate aplicatii economice ff importante inca inainte ca sa castige dl D Kahnemann acel premiu pt demonstrarea ei stiintifica la nivel de mase mai mari de oameni.
ȘtergereDesigur NU zic ca dl Bernea face neaparat parte din masa oamenilor total comun obisnuiti, asa ca mine, e probabil un caz mai aparte, de nivel exceptional...desi pe wikipedia scrie ca dansul a facut cativa ani de puscarie chiar in plus mai multi decat ar fi trebuit sa faca in mod realist daca ar fi avut acele remuscari la nivel autentic sincer exprimat...dar poate ca nici sistemul reabilitativ corectional posibil teoretic facilitator de remuscari autentice nu functiona la nivel expert optim competent in Romania acelor vremuri...de altfel in Romania nu cred ca a functionat, probabil efectiv din fericire, nimic vreodata la nivel optim competent...ca asta ar mai fi lipsit, sa fie si Romania competenta atat la fascism cat si la comunism in conditiile date ale sec XX !
pai poate se referea strict la greselile economice domnul Kahnemann :))) Ca eu in Cartile Sfinte cunosc destul de multe asfel de exemple care, desigur, nu pot fi explicate rational. :) Dar na, fiecare explicatie si demonstratie isi are rostul ei pe acest pamant si fiecare om are de urmat un drum al logicii si al ratiunii pana sa ajunga la un alt fel de intelegere, cred...
RăspundețiȘtergereDl Kahnemann se referea la modul in care fac diversi oameni alegeri in viata, fie bazat rational, mai incet, fie in mod intuitiv, si uneori chiar presupus de bun simt, mai rapid, si desigur ca asta are aplicatii pe economie, ca multe alegeri chiar personale din vietile multor oameni, (nu numai de a alege de a investi bani direct in anumite stocuri bancare specifice), se vor rasfrange posibil si in starea economiei generale (desi inca in mod real nu se stie daca pietele se comporta rational sau total haotic irational, si nici nu s-a aflat inca la ce anume folosesc banii, cf ultimele preocupari ale ultimilor candidati la Premiul Nobel pt Economie)...de mai bine de o generatie maj studiilor economice teoretice serioase sunt ff strans intrepatrunse cu studii despre comportamente umane la nivel de individ si de grup social, dl Kahnemann fiind de formare nu numai matematician, (inclusiv desigur statistician), diplomat, dar si chiar real diplomat in disciplina academica numita psihologie, si uite cum asa a castigat si dansul Premiul Nobel pe Economie, fara nici macar sa fie de formare economist !
ȘtergereAre si o carte recenta ff populara despre gandirea de tip intuitiv, a creat si un trend recent la moda de cercetari despre gandirea si deciziile luate la nivel intuitiv si avantajele si dezavantajele acestui tip de gandire !
Ba chiar a fost si recent intrebat de revista Time CE ar fi facut dansul ALTFEL cand era mai tanar daca ar fi stiut pe atunci ce a aflat ulterior ca sa fie cat mai Fericit in viata, si dansul a raspuns ca el ar fi ales sa isi planifice cat mai mult timp posibil din viata ca sa si-l petreaca atat la serviciu cat si off serviciu alaturi de oameni care pur si simplu ii PLAC, si asta, chiar sincer crede dansul ca l-ar fi facut mult mai Fericit, desi nu neaparat si mai Satisfacut...si-mi pare ff bine ca dansul a facut aceasta distinctie ff importanta intre aceste 2 cuvinte, plus oarecum respectuos omagiala fata de preocuparile unor economisti mai vechi mai de demult, care erau si filozofi nu numai economisti la vremea aia cand domeniul de cunoastere si cercetare al Economiei abia se inventa, si se intrebau intrebari chiar reale de genul, "Oare este mai bine sa fii un Om nesatisfacut sau un Porc satisfacut ?"
P.S. Eu personal prefer sa fiu un Om linistit !...pt ca eu, ZAU, nu am avut imaginatia sau nici macar motivatia necesara sa imi pun vreodata la nivel serios mie insumi intrebarile serioase si complicate despre a fi Satisfacut sau Fericit, sau ambele, sau nici una, desi recunosc ca din cand in cand mama sau chiar ulterior niste sefi mai grijulii fata de mine ma intrebau din cand in cand ce doresc ca sa ma simt mai fericit sau mai satisfacut, si pe mine intotdeauna aceasta intrebare ma lua prin totala surprindere, pt ca eu nu mi-o pusesem niciodata, si efectiv NU STIAM ce sa raspund, plus ca, si DUPA ce ramaneam asa blocat cu gura cascata, nici macar dupa aia nu retineam acea intrebare pt posibila rezolvare ulterioara ca sa nu mai fiu prins total nepregatit cand oi mai fi intrebat de cineva vreodata, mai ales oficial la serviciu despre asa ceva, si mama s-a mai obisnuit cu mine asa total aerian, dar sefii mei mai grijulii chiar au avut de atunci tendinta sa-si formeze, efectiv, unul dupa altul, o parere generala despre mine ca intr-adevar sunt cam prostut !...
Ștergere...ceea ce e total OK pt mine la serviciu, efectiv in orice serviciu, pt ca eu personal nu doresc sa risc sa fiu vreodata considerat de vreun sef ca un potential rival daca par cumva in ochii lui mai "destept decat el"- (in ochii lui personali desigur, pt ca in realitate eu am tot IQ total mediu 104, si depinde de IQ-ul sefului respectiv daca sunt mai destept sau mai prost in mod real decat el)- si sa risc sa ma ia astfel la ochi sau in colimator, si prefer sa fiu considerat prostut si chiar si bun de exploatat, daca asa e contextul muncii respective, pt ca asa efectiv nu risc sa-mi traga nimeni un pumn in cap, dat stiute fiind rivalitatile oarecum mai agresive intre diverse persoane de sex masculin, asa per total, chiar si in campul muncii, si asa efectiv sunt si eu mai Linistit, exact asa cum voiam de la bun inceput !
Addendum: Dar NU fac EXPRES "pe prostul", (adica in mod real voit manipulativ sociopatic), ci pur si simplu, efectiv la nivel total automat, de echilibru personal, eu personal UIT, efectiv NU retin in mod cat se poate de concret intrebarea despre atingerea vreunei Satisfactii sau Fericiri ca fiind vreo intrebare posibil importanta de rezolvat pt mine personal, deci pur si simplu UIT de ea, si nu ma simt manat sau motivat sa mi-o pun eu mie pt rezolvare ulterioara pt mine personal, efectiv e un echilibru stabil functional optim pt mine personal sa UIT de aceste intrebari complicate, si sa raman intotdeauna surprins daca sunt eu intrebat de altcineva despre asa ceva, ba chiar uneori cu gura total cascata cand vad cata lume se intreaba in continuu pe diverse bloguri si in mass-media despre aceasta Satisfactie sau Fericire personala, de il mai bat la cap si pe dl Kahnemann cu chestii din astea ! desi, desigur, dl Kahnemann nu se supara, el e ff tolerant fata de acest fel de intrebari, ca nu degeaba e si psiholog de meserie si stie sa se astepte la tot felul de intrebari de la diversi oameni, plus ca acest interes din partea mass-media il va ajuta sa vanda cartile sale si e de nivel optim win-win pt toata lumea, si e si educativ pt altii in mod total etic, deci nu va fi niciodata luat chiar asa prin surprindere, cum as fi eu, daca m-ar intreba cineva ce m-ar face pe mine Fericit sau Satisfacut...efectiv pt mine aceste notiuni NU au acelassi nivel de valoare cum ar avea notiunea de Liniste, inclusiv si Constiinta curata, ca daca imi fac eu Anxietate reala fata de ceva anume, e mai mereu fata de ceva de care ma simt eu personal vinovat, cu musca pe caciula, si de care PRECIS sunt EU raspunzator, pe de o parte si pt ca in general sunt narcisist si ma consider mai mereu centrul universului si partial mereu raspunzator de orice se intampla in jurul meu apropiat, si partial pt ca sunt imatur si gandesc ca un copil care se poate simti chiar el vinovat daca ploua afara, dar, mai ales si pt ca, la nivel matur, e in mod real destul de probabil ca PRECIS am fost prea Indolent, (viciul meu principal remarcat nu numai de mine insumi, dar si de o gramada de lume care ma cunoste ff bine, inclusiv de mama si tata, care precis au dreptate si in care eu am incredere deplina), si nu m-am pregatit indeajuns de bine, sau am fost prea superficial, sau nu am stiut sa ma exprim corect si clar in legatura cu ceva care cerea sa fie exprimat in cuvinte, etc..adica chiar AM de ce sa ma simt vinovat chiar si in mod real, nu doar din egoism si imaturitate...desi INCERC TOTUSI sa nu exagerez cu anxietatile de genul asta, care tin in fond de achizitionarea de competente de nivel si tip scolaresc, cu posibile aplicatii ulterioare si pe achizitia de competente profesionale, de competente legate de relatii sociale de nivel mai adult, etc.
Ștergere