Daca m-as porni acum sa va povestesc taina ultimelor trei zile pe care le-am trait ... Offf, ar trebui, ar trebui sa incep cu inceputul dar eu nu mai stiu unde e inceputul ...
Visez de ani de zile o padure, o padure unde fiarele nu ataca omul, dar nici nu cad in capcana familiaritatii. Fiecare e singur cu el si in armonie cu totul. Nu stiu, un fel de paradox, o libertate care te conecteaza altfel la tot ce te inconjoara. O pace de nedescris in cuvinte si o liniste greu inteleasa de vizitatorul grabit sa faca cat mai multe poze. Am fost prin cateva paduri la viata mea, nu foarte multe, dar am fost... Dar niciunde, niciunde nu mi s-a intamplat sa simt ce am simtit cutreierand padurea aceea din vis... Eram ferm convinsa ca padurea aceea e undeva intr-un alt plan, altundeva, ca sa zic asa. Probabil starea paradisiaca de dupa moarte!
Acum nu mai sunt atat de sigura. Adica, sunt aproape sigura ca acest taram visat e foarte aproape de mine, chiar si in plan fizic. Dar nu vreau sa cad nici in capcana speculatiilor. Le aud mult prea des si incep sa-mi tulbure linistea, cumva. Sa zicem doar ca s-a intamplat sa am aceeasi stare sufleteasca din vis- pe acest pamant! Sa zicem ca nu credeam ca voi gasi pe pamant asa ceva! Acea stare sufleteasca, acea liniste, acea lumina, acea umbra... acea racoare si acea caldura, acea adiere de vant, acea priveliste.
... si apa, multa apa, eu fara apa nu pot sa traiesc!! Daca aud apa circuland, facandu-si drum printre stanci si sfaramand pietre, ma linistesc instantaneu. Acesta e cantecul meu de leagan: apa curagand, facandu-si drum, curgand, curand nestingherita, mereu...
Apoi padurea, glasul padurii, cantecul pasarilor, boscutele si ploaia petalelor de flori binecuvantand pamantul.
Dar mai ales PARINTELE. Parintele Arsenie Boca, pasii lui, energia lui, faptul ca simti ca esti mereu insotit, ca te indruma inspre un loc sau inspre altul, ca te asculta! Ca te simti privit si gandesti altfel sau te opresti din gandit pret de cateva secunde sau minute.
Apoi izvorul Parintelui. Locul unde a lovit el stanca si a tasnit apa! De nedescris in cuvinte!
Si copilul... copilul care se apropie pe poteca.
Singur prin padure, seamanand izbitor de puternic cu Parintele. Il privesti pe copil si-ti vine sa plangi in hohote. Si te gandesti: "Doamne, asa trebuie sa fi aratat Parintele la varsta copilariei!" Si el trece sfios dar drept pe langa tine si te opreste si-ti povesteste: despre el, despre parintii care sunt plecati in strainatate si despre bunica, cea care il creste. Dar nu cere nimic, nimic! Vrea doar sa-ti arate drumul pana la izvor sau sa te ajute cu apa. In cele din urma sa-ti daruiasca icoana facatoare de minuni, pe care a primit-o in dar. Vorbeste altfel decat vorbeste un copil sau un om, parca e un fel de inger... blandete, inocenta, demnitate, sensibilitate, frumusete... ochii de un albastru atat de senin... incredibil ce asemanare! Are o viata grea si nu a invatat decat sa daruiasca, sa ajute, sa indrume. Vorbeste cu d-voastra si nu poti sa vorbesti, la randul tau, altfel cu el. Si-l auzi spunand: dar nu vorbiti asa cum mine, eu am alta varsta, e normal ca eu sa vorbesc asa cu dumneavoastra! Un copil de la munte...
Si-ti vine sa-l iei in brate, dar nu te poti apropia, pur si simplu cineva nu te lasa! Si dupa ce pleaca, dupa ce se indeparteaza, nu cutezi sa privesti inapoi, in urma... nu stiu de ce, nici nu conteaza! Cum nu conteaza nici cine e el! Conteaza ca l-ai intalnit si ca intalnirea asta ti-a hranit sufletul cu SPERANTA, multa SPERANTA! M-a marcat pe viata aceasta intalnire si dorinta mea de a pune aceasta poveste in cuvinte nu face decat sa striveasca corola de minuni a lumii. Asadar, am sa ma opresc!
Dar va mai spun ceva foarte important: daca cumva vreti sa ajungeti la Sambata si simtiti asta din tot sufletul, sa nu va faceti prea multe griji in ceea ce priveste drumul, cazarea... E Cineva acolo Sus care va ajuta si va indruma, numai sa-l rugati sa o faca! Si sa aveti credinta si gandul ca- desi nu meritati sa o faca, o va face, pentru ca are foarte multa mila, iertare si iubire! Va doresc din inima sa ajungeti acolo si sa simtiti tot ceea ce am simtit eu in aceste zile!
si ar fi atat de multe altele de povestit... :)
multumesc ca ai impartasit 'asta'... nici nu stiu cum sa-i spun, aceasta minune, acest vis, acest dar, oricum, exact cum ai spus, cuvintele nu pot cuprinde asa ceva, sunt prea sarace, dar sufletul nostru e mai bogat de-atat si poate patrunde mai departe si cuprinde mai multe...
RăspundețiȘtergeremultumesc inca o data
kati
au fost niste zile... de neuitat. Vaaaai, vreau sa ma mut acolo!!! :)
RăspundețiȘtergereFrumos, mă bucur pentru tine. Îţi mulţumesc şi eu că ne-ai povestit ...
RăspundețiȘtergeresi eu vroiam sa-ti multumesc, Radu, mi-am cumparat de la Sambata "Patericul Parintilor din pustia Egiptului" si-mi prinde foarte bine sa citesc din carte. De la tine stiam, am rasfoit-o, am citit putin si am cumparat-o imediat. :)
RăspundețiȘtergereLocul de unde sufletul nu mai vrea sa plece este locul potrivit pentru fiecare din noi.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase cuvinte ganduri!:)citez....``fara apa nu pot sa traiesc``.....mai stiu pe cineva la fel....ma uit in oglinda si o vad :)Am fost si eu la Sambata de Sus...e minunat....,am vizitat si manastirea...,..dar am ramas si putin surprinsa de unele lucruri..de oameni reci...cu reguli.....este doar parerea mea bineinteles....
RăspundețiȘtergereda, Ionut, asa este. Ma gandesc mereu la asta de cand am revenit in oras :)
RăspundețiȘtergereasa este, Floare de Colt, cand ne oglindim in cuvintele si gandurile celorlalti ne intelegem mai clar, precum e apa limpede si clara de la munte :) Eu recunosc ca am intalnit oameni unul si unul, adica, de la Breaza la Sambata am venit cu stopul, apoi si de la Sambata la Sibiu... si... wow, nici nu am cuvinte ce fel de oameni mi-au iesit in drum. Sincer, nu credeam ca sunt atat de multi oameni binevoitori si daca sunt, nu credeam ca e posibil ca eu sa-i intalnesc la fiecare pas :). Niciodata in viata nu am intalnit intr-un timp atat de scurt atatia oameni frumosi, luminosi, binevoitori. La un moment dat un om a oprit masina fara sa-i facem semn si pur si simplu ne-a luat. Si cam la fel au fost cele trei zile... nu pot decat sa-i multumesc Parintelui pentru aceste daruri si sa dau mai departe aceste fapte bune, la randul meu.
RăspundețiȘtergerecu siguranta ai intalnit oameni buni...inimosi...la fel cum este si sufletul tau....Eu doar la manastire am ramas putin surprinsa..deoarece ,sincer nu sunt adepta regulilor..,Noi eram un grup mai micut care vroiam sa intram ...sa vizitam manastirea...cu drag....,si o parte din ei au fost intorsi de calugari...pentru ca cei cu pantalonii pana la genunchi nu aveau voie sa intre....am si inteles aceasta dorinta....eu am reusit sa intru....dar odata ajunsa inauntru am vazut fetzele calugarilor,,sincer... triste,,,,si reci.... am stat si m`am gandit...oare de ce? dar probabil eu nu am inteles pentru ca ei au o lume aparte cu siguranta,,,,important este ca m`am aflat acolo....in acel loc...care`ti umple sufletul de frumusete,pace si liniste....Imi cer scuze daca cuvintele mele au creat o neplacere.....
ȘtergereTuturor le spun sa viziteze aceasta manastire....pentru ca aflandu`te acolo este un har de la Dumnezeu....:)
pai e un anunt la intrare, privind regulile lor si mi se pare normal, ei au mers acolo sa se retraga si uneori cei care intra acolo tulbura linstea lor. Eu m-am uitat la fetele lor si mi s-au aparut atat de frumosi si de luptatori. Nu mi s-au parut neaparat reci, ci detasati, cumva, dar nici nu am stat prea mult sa ma gandesc la cum sunt ei, ca aveam multe de rezolvat la mine si asta mi s-a parut cel mai important. :) DA, cu siguranta este un colt de rai acolo si, ooofff, vreau inapoi si vreau sa ma mut acolo!!! :)
ȘtergerePatericul egiptean are un farmec aparte, ca şi povestirile zen pe care le-am citit la tine pe blog sau aiurea. Deseori m-a făcut să zâmbesc. Să ai plăcere!
RăspundețiȘtergereÎn curând voi merge şi eu la Prislop ... inspirat şi de tine :)
da, asa este, si eu m-am surpins zambind si m-am gandit la randul meu la povestirile zen pe care le-am mai pus pe blog. Imi prinde tare bine sa citesc, e o intelepciune atat de ... altfel in scrierile acelea. Ma bucur ca mergi spre Prislop, vaaaai, ce frumos trebuie sa fie in perioada asta. De abia astept sa-mi spui cum a fost :). Un sfarsit de saptamana minunat, Radu!
RăspundețiȘtergereAm să încerc să fac câteva poze pentru tine. Un sfârşit de săptămână minunat îţi doresc şi eu :)
RăspundețiȘtergereaaa, multumesc frumos, Radu! Ma bucur deja, gandind ca voi revedea macar in felul acesta Prislopul. Ce frumos trebuie sa fie acum acolo... :)
Ștergere