"Padurea necunoscuta pe ambele
parti neumbrite ale gardului.
Gardul este lung, urca si coboara,
peste tot este la fel, de cateva ori
se frange.
Umbli de multa vreme. Devii mat
de parca in tine incetisor
ar apune sange-
atat de dulce simti. Caci dintr-o data
nici nu mai stii: Esti inauntru
sau afara.
Iar faptul ca nu stii, pentru o clipa
poate fi si fericire."
Stefan Strazay din "Calatorind in Tara Fagaduintei"
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu