"Dupa ce Domnul l-a batut pe diavol in Pustia Carantaniei in sfant sufletul sau- curat de lumea aceasta ca o pustie- a venit sa-l bata si intre oameni. Cuvintele Evanghelistului ne descriu si aceasta latura a razboiului, caci zice: "Si dupa ce sfarsi toata ispita, diavolul se departa de la El, pana la o vreme." (Luca, 4, 13). Semn ca a mai venit iarasi, insa de data aceasta razboiundu-se cu Domnul prin oamenii lumii acesteia. Satana a rasculat impotriva Mantuitorului pe oamenii puternici de atunci, viclenii vremii, carturarii si fariseii lumii vechi, unelte ale sale, oameni slabi dar cu putere mare, ca doara doara Iisus ii va blestema, sau ii va uri, si asa va gresi macar impotriva celei de-a doua porunci, porunca iubirii de oameni.
Aceasta e, cum zice Sf. Maxim, ispita a doua, prin durere, care e starnita de potrivnicul cu menirea de a invrajbi pe Iisus cu oamenii si pe oameni intreolalta. Iata cuvintele Sf. Maxim Marturisitorul despre acest numit al doilea fel de ispita pe care l-a avut Mantuitorul de invins: "Dupa ce, asadar, prin biruinta asupra primei ispite, cea prin placere, a zadarnicit planul Puterilor, Capeteniilor, Stapanitoriilor celor rele, Domnul le-a ingaduit sa-si puna in lucrare si al doilea atac, adica sa vina si cu incercarea ce le mai ramasese, cu ispita prin durere. Sa urmarim deci uneltirile potrivnicului, sa vedem metoda lui si metoda lui Dumnezeu, tot dupa cuvintele Sf. Maxim.
"Neputand vrajmasul sa-l faca pe Domnul sa calce porunca iubirii de Dumnezeu, prin cele ce I le-a fagaduit in pustie, s-a straduit pe urma, dupa ce a venit in lume, cu ajutorul nelegiuitilor iudei, sa-l faca sa calce porunca iubirii de oameni. Satana (care inseamna "potrivnicul") ii indemna pe carturari si farisei la felurite mestesuguri impotriva lui Iisus, ca, neputand rabda incercarile- cum credea el- sa fie adus sa-i urasca pe cei ce-i intindeau curse si asa sa calce porunca iubirii de oameni. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscand gandurile potrivnicului, n-a urat pe fariseii pusi la lucru de el (caci cum ar fi facut-o, fiind prin fire bun?) ci, pe cei purtati de el, nu inceta sa-i sfatuiasca, sa-i mustre, sa-i infricoseze, sa-i planga, ca pe unii ce puteau sa nu se lase condusi de el. Blestemat de ei, se purta cu indelunga rabdare. Mantuitorul, e drept, i-a mustrat si i-a certat ca nimeni altul, insa nu i-a urat nicio clipa, de vreme ce pe diavolul din ei il certa si-l umilea, dandu-l la iveala si arzandu-l cu adevarul, iar pe ei ii iubea si-i invata inainte. Patimea cu indurare si le arata toate faptele iubirii; ii invata caile vietii si zugravea prin fapte chipul vietuirii ceresti; vestea invierea mortilor si fagaduia viata vesnica si Imparatia Cerurilor celor ce cred; iar necredinciosilor (ateilor) le vestea infricosatele pedepse vesnice. Iar pe cel ce lucra prin ei (prin atei ) il batea cu iubirea de oameni, iubindu-i si pe ei, desi-i ducea diavolul.
O, minunat razboi! In loc de ura, Iisus arata iubirea si rapune pe tatal rautatii prin bunatate. In acest scop, rabdand atatea rele de la ei- mai adevarat vorbind, pentru ei- S-a straduit pana la moarte, in chip omenesc, pentru porunca iubirii si, dobandind biruinta deplina impotriva diavolului, a primit cununa invierii pentru noi. Astfel Adam cel nou a innoit pe cel vechi." Parintele Arsenie Boca, "Cararea Imparatiei"
Si deoarece cred ca in aceste vremuri multi dintre noi simtim un dor de aceasta Desavarsita Iubire... am sa inchei, cum altfel, decat incercand sa-mi reamintesc indemnul Invatatorului celui Bun:
“Oricine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie”
"L-am cautat pe Dumnezeu si nu L-am gasit.
M-am cautat pe mine insumi si nu m-am gasit.
Si cand l-am cautat pe fratele meu, i-am gasit pe toti trei."
Parintele Pantelimon de la manastirea Oasa
