intr-una din acele zile...

"Si atunci, oameni nemultumiti, putin orbi si oarecum nebuni incearca sa regaseasca pe dibuite acea armonie pierduta a misterului si a sangelui, pictand sau descriind o realitate deosebita de cea care, din nefericire, ii inconjoara, o realitate care pare adesea fantastica si nebuneasca dar care, ciudat, se adevereste a fi, pana la urma, mai adanca si mai adevarata decat cea de toate zilele. Si astfel, visand putin pentru toti, aceste fiinte fragile reusesc sa se ridice deasupra nefericirii individuale, transformandu-se in interpreti si chiar in salvatori (indurerati) ai destinului colectiv. (...)

Si deodata, intr-una din acele zile, intensitatea chemarii crescu pana ajunse irezistibila. Si atunci am sarit din patul unde imi petreceam multe ceasuri de meditatie inutila, si am alergat stapanit subit de ideea angoasanta ca ar fi trebuit sa sosesc mai demult, mult mai demult, pentru a recupera ceea ce mai ramanea din copilarie." 

E. Sabato, "Despre eroi si morminte"

inseninarile

"Exista o floare, cred ca m-a imblanzit"

"Daca ma imblanzesti, viata mea va fi insorita"...
 
Rusii, ca de obicei, au inteles foarte bine cum sta treaba: 



Te-ai inseninat? Iubesti.  
Nu te-ai inseninat? Cauta sa iubesti...  
Iubirea (se) daruieste si nu asteapta nimic in schimb. 

sa cresti ca un foc

 

"in dosul lucrurilor sa cresti ca un foc/ ca umbrele lor, intinse/ sa Ma acopere mereu intreg."

 
"Dumnezeu vorbeşte fiecăruia numai înainte de a-l face,
atunci se duce cu el tăcând afară din noapte.
Dar cuvintele, înainte ca fiecare să încapă,
aceste noroase cuvinte, sunt:

Trimis afară de simţurile tale,
du-te până la marginea dorului tău;
dă-Mi vestmânt.

În dosul lucrurilor să creşti ca un foc,
ca umbrele lor, întinse,
să Mă acopere mereu întreg.

Lasă să ţi se întâmple orice: frumuseţe şi spaimă.
Trebuie numai să mergi: nici un sentiment nu este cel mai îndepărtat.
Nu te lăsa despărţit de Mine.
Aproape este ţara
pe care ei o numesc viaţa.

Ai s-o recunoşti
după gravitatea ei.

Dă-Mi mâna." - R. M. Rilke


 

o imbratisare dincolo de timp

"Prezentul genereaza trecutul".

- Nu-i asa ca daca nu m-as fi nascut, mi s-ar fi facut dor de mine? a intrebat o fetita.
- Ba da, asa e, fix asa e, i-am raspuns eu.

"despre eroi si morminte" sau despre trandafirul alb

Un citat postat undeva, de curand. O amintire, o reamintire...
O banca, anul 1 de actorie si un profesor care intreaba:

- Care e cartea ta preferata, Laura?
- Despre eroi si morminte, raspund. Proful amuteste.
- Nu pot sa cred, zice. Nu pot sa cred!!!

Aceasta e o farama mica din viata mea, care de-abia de la o vreme incoace pare sa aiba vreun sens. Curioasa fiind, ma pun sa caut una alta. Gasesc ceva care zice:

"Prezentul genereaza trecutul" 
 
 E un citat din roman. Ce mai zice romanul?! 
Zice ca "nu se poate trai fara eroi, sfinti sau martiri". Asta mai zice. Si mai zice ca "„in viaţă mai importante sunt iluzia, imaginaţia, dorinţa, speranţa“, căci „printre neguri, există un trandafir alb şi gingaş“. 

Am deschis cartea, care era acolo, undeva pe raft. Ma asteapta sa o recitesc a treia oara, parca... Pe interiorul copertii am insemnat ceva, prin 2001:

"Si de aceea, a doua zi suntem si nu mai suntem aceiasi oameni, caci apasa asupra noastra ingrozitoarele experiente secrete ale noptii."

Romanul se numeste "Despre eroi si morminte" si are urmatoarele capitole:

1. Dragonul si Printesa
2. Fetele invizibile
3. Dare de seama despre orbi
4. Un Dumnezeu necunoscut



"Iar descinderea în infern, adică în tenebrele subconştientului, descrisă halucinant, cu accente suprarealiste de factură onirică, atingând dimensiuni apocaliptice în „Raport despre Orbi“, este jurnalul redactat de un paranoic, tatăl Alejandrei, Fernando Vidal Olmos, personaj întunecat, – „Întotdeauna m-a preocupat problema răului“, mărturiseşte Sábato –, obsedat de orbi şi de orbire, de convingerea că menirea sa este aceea de a investiga răul din sufletul omului, prin descoperirea sectei orbilor care guvernează implacabil existenţa întregii lumi.
Şi totuşi, mesajul definitoriu al lui Ernesto Sábato, acest mare creator şi totodată apărător al libertăţii omului şi al drepturilor sale, este plin de generozitate şi nobleţe: „În viaţă mai importante sunt iluzia, imaginaţia, dorinţa, speranţa“, căci „printre neguri, există un trandafir alb şi gingaş“. 

atat de pretios

draga Antoine de Saint-Exupery, 
Micul Print s-a intors! ... :)

"Totul acolo e invaluit intr-o adanca taina. Pentru voi, care de asemeni il iubiti pe Micul Print, ca si pentru mine, nimic in univers nu mai ramane cum a fost, daca undeva, acolo, nu se stie unde, o oaie, pe care n-o cunosteam, a mancat, da sau nu, un trandafir...
Uitati-va la cer. Si va intrebati: oaia a mancat ea floarea, da sau nu? Si veti vedea cum totul se preschimba... Si nimeni dintre oamenii mari, nu va pricepe niciodata ca lucrul acesta e atat de pretios." (Micul Print)

rasarit-a soarele

1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. 
2. Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; 
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; 
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; 
5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; 
6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. 
7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape. 
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. 
9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. 
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. 
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; 
12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. 
13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. 
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. 
15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; 
16. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; 
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. 
18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. 
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor. 
20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său. 
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; 
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. 
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. 
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. 
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. 
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. 
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. 
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. 
29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; 
30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. 
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. 
32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. 
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. 
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. 
35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. 
36. (...) Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.  (Psalmul 103)

'nspre taramul Tainelor

”Fiece suflet poartă pe aripile-i zbucium, 

şoaptele Cerbilor, baladele Ciutelor 

şi-un doru lin, un licăr spre liniştea cuminte, 

fără de teamă de-a păşi 

Pragul Porţii-nspre Tărâmul Tainelor 

unde doinele-şi împletesc surâs senin 

din izvoarele zămislite de roua ce mângâie flori de colţ 

agăţate de Cerul fără de sfârşit…  ”  ( Sibilla )

...acel tip de fantastic care, aşa cum spunea Nicolae Steinhardt, "nu amăgeşte şi nu duce pe alte tărâmuri ale iluziei, nu e simplă schimbare de decor: fantasticul credinţei. Care nu tăgăduieşte realitatea, ci o transcende; care nici nu e fantastic pentru că nu distrează mintea cu un alai (o comedie) de alte lumi posibile tot neesenţiale, ci o solicită să se concentreze asupra realităţii, transfigurând lumea şi metanoizând eul".

  

 “Tună cerbu’ mândru-n codru nime-n lume nu-l vedeare  

Aşa bine că-mi intrare numa’  Pătru arcaş mare  

Pe cerb el că mi-l vedeare.

Patru dete-al săgeta Cerbul către el grăia:

– Petre nu mă săgeta că eu sunt închipuire  

Eu nu sunt ce par a fire Io-s Ioan, Sântul Ioan  

 Io-s Ioan cel năzdrăvan pe pămant am venit eu  

să scap oamenii de rău.”


De remarcat e faptul că alb. yll “stea” provine din IE *sāw-el- “Soare”.
“Sântion” ar putea însemna “solar” sau “stelar” – trimiţând la mitul cerbului cu stea în frunte. Atributele lui Ion Sântion îl pot aminti şi pe zeul grec Pan- zeul cu coarne, protector al turmelor, păstorilor, vânătorilor şi al naturii sălbatice. Durududu dududu ... :) 

The Adjustment Bureau

Alegeri.
Liberul arbitru.
Cunoasterea- ca o povara.

Daca alegi faima lumii, pesemne ramai gol sufleteste.
Daca alegi implinirea sufleteasca, lumea s-ar putea sa te scuipe, sa te renege.
Strain lumii sau strain tie?! 
Tu ce ai alege?

Cand iubirea ajunge la acest prag, la aceasta limita, ea poate fi numita iubire. 
Cand iubirea nu intampina piedici, intreaba-te daca ceea ce simti - e iubire.
Vorbesc de piedici- nu de probleme.
Vorbesc de iubire- nu de pasiuni care apar precum furtunile si tot ca ele trec...

Nu te lasa pacalit de ispitele si de obstacolele ce-ti vor veni pe cale.
Tine-ti drumul drept si vei gasi, in cele din urma, raspunsul la toate.
Ti-l poate oferi chiar unul din "anchetatorii" lui Dumnezeu.
Si-n rest... atentie la usile alea. 
Ca nu-s nici ele puse degeaba acolo unde-or fi puse.

Mesajul filmului e clar si chiar jungian: daca omul se redescopera prin Dumnezeu, si Dumnezeu se redescopera prin om. Si poate ca asta e rostul nostru pe aceasta lume. Iar ceea ce scriu aici nu are nicio legatura cu mandria. Putem fi o gradina in care lucreaza Dumnezeu sau putem sa ramanem o gradina uscata, pustie. Cred ca despre asta e vorba. N-as fi vrut sa las la urma curajul. Dar nici n-as vrea sa vorbesc despre el. E... sau nu e.
Iti trebuie curaj, mult curaj sa te pui impotriva "regulilor", care-or fi ele. 
E si-n treaba asta o taina... o mare taina... 
Si-n rest:

IUBESTE, omule- SI FA CE VREI! Si nu astepta iubire.
Daca se intoarce sau nu la tine, treaba ei. Stie ea mai bine... 
Si de-aici incolo... FERICIRILE! 
Cumva, toate se vor imblanzi in jurul tau. Cumva, toate se vor reaseza la locul lor. 
Exista o Taina care le rezolva pe toate... Dar mai ales pe cele care sunt cu neputinta la om, atunci cand omul vrea sa se transforme dintr-un simplu om intr-o pasare nemaiintalnita cu aripi crescute inauntru. 

Ma bucur ca l-am revazut.
Astazi il inteleg cu totul altfel...

Filmul poate fi vizionat online AICI.

licuriciul indrumator

Hobbitului M.

sunt frici in noi

care nu se vor vindeca niciodata

se vor trezi in miez de noapte

cum se trezesc trenurile internationale

intr-o gara pustie, uitata

iata-

vreau sa-ti spun acestea:

cand dimineata primaverii va veni

sa fii pregatit-

sa nu spui ca nu ti le-am marturisit

pe toate care dintru mine 

s-au ivit-

sunt frici in noi

care nu se vor vindeca niciodata

dar cand zambetul acela curat

in launtru se va ivi

atunci ele vor adormi si vor toarce incet

langa semineul incalzitor al unei amintiri

ce-n miez de iarna se va fi trezit 

vom invata astfel sa traim cu ele

si parca chiar pe perna lor

visul ne va fi putin mai aproape

caci am invatat sa le mangaiem sub barbia aspra

asa cum mangaiem un pisoi alb

in cea mai crancena ora

din noapte

iar ele, mangaiate fiind, 

vor surande prin somn

si atunci cand lumea ne va fi iarasi draga

se vor fi deja imbunat

si nu ne vor mai da de gol-

pentru ca acolo, undeva, 

fix in inima lor s-a nascut un nou chip

cunoscut, recunoscut 

si din ce in ce mai aproape

de-al vindecarilor dor

am vazut azi un nor ca un balaur

luminand prin limbile lui de foc

doi arbori hraniti de o apa

in care se reflecta

un mic soare

cum se face?!

cum se face ca mereu acolo

in inima noptii celei sacre

zburda vesel si increzator licuriciul indrumator 

al sufletelor noastre?!

cum se face?!

cum se face ca pe chipul cel bland 

pot astazi sa vad limbile de foc pecetluind 

a regasirilor infiorare?!

o muscatura de glezna

ca o sarutare

ce se va transforma 

intr-al vietii recunoscator rost

sunt gata, sunt pregatita!

dati startul

si fie ca aceasta calatorie

de-abia acum sa ne conduca

spre ce vom fi fost