ca un fel de blestem-dar
mi-e dat sa revad si sa retraiesc iar si iar
drama uciderii fratelui Abel
o, Cain,
o, Cain
pentru ce se intuneca chipul tau iar si iar?
pentru ce clevetirile?
pentru ce gandul rau?
straduinta si carteala ta
primita e de intreaga lume
singurul care nu-ti mai primeste de-acum jertfa
e Cel pe care tu insuti l-ai numit
Tatal tau
intorsu-te-ai iar si iar
impotriva seninului chip al fratelui tau
dar cel ce si-a tradat lumina spiritului
tradatu-l-a intai pe Dumnezeu
daca ar fi sa aleg a doua
sau a treizeci si sasea oara
tot pe fratele vagabond si senin
l-as alege
caci cel care-si iubeste fratele
iubitu-l-a intai pe Dumnezeu
iar cel care pe al sau frate il pizmuieste
gonit-a mai intai, din inima sa,
iubirea de Dumnezeu.
aflat-am astazi de ce iubit-a Hristos
mai mult pacatosul decat pe acela ce se crede mai bun
mai crestin mai smerit si mai vrednic
decat oricare alt seaman al sau
o Cain,
carne care ai tradat lumina
pentru slava desarta a lumii acesteia
o Abel, frate al meu
cat de frumos stai cu capul plecat intr-o parte
si pe tampla ta, cicatricea trandafirului rosu canta un cantec
si-n duiosul tau glas poezia sangelui urca spre Cerul inalt iar si iar
de parca-ai fi un vis curat ce-a inviat
dintr-o crancena si apriga moarte
negraita, sufleteasca
iertare
Aceasta este o postare despre privirile, incurajarile, cantecele, dorurile, gandurile, intentiile, intalnirile , imbratisarile si scrisorile care nu se pierd niciodata... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu