Cineva intreba undeva cine a adus toamna in aceasta primavara...?!
Noi toti am adus-o, noi toti am adus-o, noi toti, fiecare dintre noi.
Intai am adus toamna in sufletele noastre incercanate si obosite.
Apoi dintr-o data s-a intunecat cerul afara.
Au ruginit visele in noi sau le-am calcat in picioare pe cele primite.
Toti, fiecare dintre noi am adus toamna in aceasta minune de zi, numita Buna Vestire!
Acum, in acest moment, sunt trista. Dar poate ca va fi macar o persoana pe aceasta lume care ma va indragi si accepta si asa... Poate ca nu... poate ca da... cine stie?! Sunt trista, pentru ca in aceasta zi ni s-a vestit marele dar, un dar pe care probabil niciunul dintre noi nu-l poate pricepe in maretia Sa. Sunt trista, dar stiu ca-n inima acestei tristeti sta pitita o tainica bucurie. Stiu si simt asta... Dar o mica scufundare in propria frica nu strica, niciodata nu strica. Nu strica nicicand sa afli cine esti... Scufunda-te in tine si afla cine esti acolo, in miezul fricilor tale si alege sa nu faci raul- stiind ca el exista in tine si ca e atat de simplu sa nu lupti cu raul acesta care nu-ti da pace si te provoaca mereu! De ce iubirea sperie in halul asta prezentul acesta in care ne aflam? De ce stergem cu buretele toate zilele frumoase, minunate pentru o vorba sau un gand rau? De ce nu avem puterea de a lupta cu acest rau si a pastra in noi minunile care ne-au fost date?!
"Fiti dar intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii..."
Cu drag, Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu