aburi de rasuflari din zodia Lupului

M-am privit atenta. 

De buna seama eram in fiecare dintre aceste chipuri. 

Si fiecare chip avea cate un dar pentru mine, pitit bine in ascunsele gesturi. 

Fiecare avea sa-mi daruiasca in fiecare seara cate o scrisoare-taina.

- Tine! mi-a spus.

- Ce e asta?

- O scrisoare-taina.

- O scrisoare- taina?

- Da. Stii, in timpurile care vor veni, cand oamenii nu vor mai avea nevoie de cuvinte, ei isi vor darui, atunci cand vor dori sa se cunoasca cu adevarat, cate o scrisoare-taina. Scrisoarea-taina va fi o tacere, o adiere, un freamat. Va fi tot ceea ce face inima sa tresalte dar nu poate fi niciodata rostit.

Am ajuns acasa si-am plans. Am plans, pur si simplu. De drag, de durere, de amintirea a ceea ce sunt, privindu-i pe ei. De vorbele pe care ni le-am spus unii altora, de schimbul de priviri, de fiecare adiere pe care-o simt cand ei sunt aproape. Privindu-i cate putin, apoi din ce in ce mai atent cu fiecare zi ce trece, iubindu-i cate putin la inceput, apoi din ce in ce mai mult, mi-am redescoperit usor chipurile unor amintiri: chipul inlacrimat, chipul inspaimantat, chipul, dintre toate, cel mai enervant, apoi chipul cel mai senin. Un chip m-a luat astazi in brate, un chip- cel mai drag- a fost cel care m-a acceptat, m-a incurajat, s-a inseninat de fiecare data cand m-a vazut venind. Iata cine suntem unii pentru altii. Nu suntem mai mari sau mai mici, mai rai sau mai buni, mai importanti sau mai putin importanti. Astea sunt basme de adormit copiii. Suntem noi, doar noi- in toti si in toate. Asta e ceeea ce suntem, atunci cand suntem. Iar cand nu suntem, nu inseamna ca am murit. Inseamna ca nici macar n-am atins universul cu gandul Acela care sa-i reaminteasca universului dorinta de a ne naste. Caci asta suntem si de acolo venim!

Nu am nevoie de nimic mai mult pentru acest rastimp- pentru zodia lupului.

Nu am nevoie de nimic mai mult decat sa aud vocea blanda, calma, respirand printre zgomotele unei lumi in care, pravalindu-te la pamant, epuizat, acest unu singur va gasi in el puterea sa te recunoasca sau sa te vada dincolo de proiectia misogina, pagana, atavica, aspra. El, acest unu care singur va reusi, dintre toti, sa te citeasca pret de o singuratate, pret de un gand de o inspaimantatoare sinceritate: zodia Pestelui, omul- Iisus. Nu exista intamplare, va spun! Nu exista decat un prezent nascut dintr-un trecut care devine ziua de maine, iarasi si iarasi... Trezeste universului dorul de a te naste iar apoi sa arzi, sa mori si nimeni sa nu te stie asa cum esti, niciodata. Afara de unu' ...

Iata, in launtrul ei e pe cale sa se declanseze un fel de implozie solara.

 - Sa ai incredere in tine, orice ar fi! ii spun.

 Atunci se prabuseste in bratele mele, plangand... e nevoie de atat de putin iar eu o tin in brate constienta fiind ca-mi incurajez propriul suflet. 

- Sa ai incredere in tine, orice ar fi!

Iata- in mine, in launtrul meu, in afara mea- toate chipurile care au prins viata!

Ea e Alejandra si as vrea sa-i spun ca lumea nu e ceea ce pare a fi ... dar sunt zile in care lumea asta inca mai reuseste sa ma pacaleasca ca sunt ceea ce nu sunt, ca sunt ceea ce nu as putea fi. Ca sunt proiectiile lor! Nu, nu ale copiilor, ci a celor care imi cer sa confirm prezenta, a celor care imi cer sa semnez acte, sa ma iscalesc, sa fiu fie de-o parte fie de alta, sa aleg intre frati, intre oameni. Sa lipesc etichete si ma cred mai buna sau mai putin buna decat unii sau decat altii. Dar cum sa fac asta, cand vad cu fiecare zi ce trece ca suntem cu totii in aceiasi oala si fierbem acolo inabusit?! Cum sa fac asta cand stiu ca sunt tot eu, in tot si in toate?! Cum sa fac asta, cand in clipe de o sfasietoare epuizare simt durerea fiecaruia in parte si nu-nteleg, nu-nteleg, pe cuvant, de ce alegem sa ne traim viata in felul in care o facem?!

Mi-e somn si n-as fi vrut sa plec, as fi vrut sa mai raman putin sa va aud cantand pe coridoare. Si sa va scriu fiecaruia cate-o scrisoare-taina, taina-scrisoare. Atat as fi vrut. Fiecaruia in parte. Ca atunci cand va trebui sa semnati acte si sa confirmati prezenta, sa radeti asa cum rad eu de toata nebunia asta pe care unii o numesc lume sau viata si sa va amintiti cine sunteti! Si sa nu-i lasati nicicand sa va pacaleasca ca ati fi doar ceea ce nu ati putea fi: doar umbre- proiectii.

Va imbratisez! Cu drag, cu dor.