"Daca vrei sa vezi, trebuie sa stii sa privesti oglinzile." M. Eliade
Traim zile tulburi... zile in care este foarte usor sa ne aprindem, sa ne suparam, sa aratam cu degetul spre ceilalti care- consideram noi- fac mai putin decat noi. Caci intotdeauna eu fac mai mult decat altul... nu-i asa?! :) E bine sa luptam, e foarte bine, ii iubesc enorm pe toti cei pasnici care au iesit in strada saptamanile acestea. Dar m-am si intristat teribil zilele acestea vazand cum incearca (si cam reuseste!) vrajmasul sa ne dezbine, sa instinge la ura, la judecarea aproapelui, chiar la amenintarea semenilor nostri. Din pacate, toate aceste reactii vadesc o puternica lipsa a credintei. Caci, daca am avea-o, am lupta, dar cu iubire, cu nadejde si nu am uita nici de mila si nici sa ne iubim vrajmasii.
Traim zile in care parca suntem "obligati" sa invatam iubirea... si probabil nu intamplator vedem atata nedeptate, atatea legi in favoarea crimei... Dar daca nu ne vom scarbi de toate aceste uratenii si nu vom alege IUBIREA, nu vom fi decat reflectiile in oglinda ale acestor inimi inghetate. Judecarea aproapelui e mai neplacuta lui Dumnezeu decat majoritatea celorlalte pacate. Si pana la urma, poate ca fiecare face atat cat intelege si cat poate... si in ce priveste Rosia Montana, si in ce priveste cateii... Eu asa simt, desi nu ma simt vrednica sa rostesc aceste vorbe... dar le scriu pentru a mi le reaminti in primul rand mie. Vad atatia oameni nobili care cad astazi in aceste capcane ale vrajmasului, uitand de marea lectie a Iubirii...
DA, eu am sa aleg de data aceasta tacerea in ce priveste a arata cat si ce si cum fac eu. E treaba mea cu mine, cu Dumnezeu si cu constiinta mea... si daca am o datorie fata de societate, in nici un caz ea nu se rezuma la "a le arata" sau "a le demonstra" celorlalti cat bine fac eu in comparatie cu restul lumii si nici la a ma tulbura sau a ma considera brusc salvatorul acestei planete... ci mai degraba la a-mi mentine sanatatea psihica, echilibrul, nadejdea, pacea sufletului, credinta si apoi - eventual- a actiona in consecinta. Asadar, SUS SA AVEM INIMILE! Iar apoi poate vom reusi- cu ajutorul lui Dumnezeu- sa schimbam ceva legat de aceste legi.
M-am saturat de isterii, manii si rautati, fratilor!
Am vazut o mama care si-a ingropat copilul de un an si multe alte cruci greu de purtat... dar oamenii acestia s-au purtat mai demn in fata mortii decat majoritatea iubitorilor de animale. Sunt un mare iubitor de animale, am semnat cate petitii am putut si m-am intristat. Dar n-am sa ma isterizez si mai presus de orice, n-am sa le doresc calailor moartea, din contra, am sa ma rog sa le inmoaie Dumnezeu inimile... iar daca nu-mi pierd cumpatul si nu-mi smulg parul din cap si nu ma zvarcolesc in dureri... nu e pentru ca nu ma doare si nu-mi sangereaza inima, ci pentru ca inca mai am credinta si nadejde. Si ma rog lui Dumnezeu sa o am chiar si atunci cand tot pamantul acesta va fi scaldat in sange.
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa facem nimic!
Trebuie sa luptam, desigur, si nu azi sau maine... lupta asta e de la nastere pana in ultimul ceas, pana cand ne dam ultima rasuflare. Dar ca fii ai pacii si ai iubirii. Altfel, suntem doar oglinda acestei societati si a acestor suflete reci si inghetate. Si atunci, pe buna dreptate ne infuriem cand ne pune Dumnezeu inaintea ochilor OGLINDA. Caci, de buna seama, nu prea ne place ceea ce vedem.
Dumnezeu sa ne ajute sa ne amintim fiecare pentru ce-am fost trimisi pe aceasta lume!
Si, in timp ce ascultati acesti Psalmi minunati, incercati sa va reamintiti ca poate "dintii pacatosilor" sunt in noi insine. La fel ca toate celelalte. Si poate ca "sfatul necredinciosilor" pot fi gandurile cele de vrajmasie si de judecare a aproapelui. Pe care avem libertatea de a le primi sau a le respinge. Si tot asa si tot asa... tot la noi insine la si "cunoaste-te pe tine insuti!" ajungem. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze mintile tulburate.
IUBESTE SI FA CE VREI!- FERICITUL AUGUSTIN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu