intre adevar si eroare

 

"Iubirea toate le sufera si toate le rabda. (Corinteni, 13, 7)

Aceste vorbe spun tot. Nu li se mai poate adauga nimic. Caci suntem, in sensul cel mai profund, victimele sau mijloacele si instrumentele iubirii cosmogonice. Pun acest cuvant intre ghilimele pentru a arata ca nu inteleg prin el o simpla pofta, preferinta, favorizare, dorinta si altele asemanatoare, ci un intreg, unit si nedivizat, care este supraordonat fiintei individuale. Omul, ca parte, nu intelege intregul; ii este subordonat. El n-are decat sa spuna da sau sa se revolte- tot prins si inchis in el ramane. Intotdeauna depinde de el si este intemeiat in el. Iubirea ii este lumina si intuneric si nu ii intrevede sfarsitul. (...) 

Omul poate da iubirii toate numele care-i stau la dispozitie- nu face decat sa se piarda in nesfarsite amagiri de sine. Daca poseda un dram de intelepciune, va depune armele si va numi ignotum per ignotius*, asadar cu numele Domnului. Este o marturisire a subordonarii, a imperfectiunii si dependentei sale, dar totodata o marturie a libertatii sale de a alege intre adevar si eroare." - C. G. Jung

* un lucru necunoscut printr-un lucru si mai necunoscut