Vasile Andru: Dar o viziune ingereasca ati avut?
Parintele Teofil Paraian: Nu, n-am vazut ingeri. Imi doresc sa-mi vad pacatele. (...)
Ma rog, sunt oameni si oameni. Unii mai sensibili la treburile astea. Eu, de exemplu, in legatura cu visele... Se spune in Sfanta Evanghelie ca dreptului Iosif i s-au descoperit in vis mai multe lucruri. (...) Fiecare om are deschiderea lui, Dumnezeu (stie cum), adica Dumnezeu nu este un Dumnezeu pe care-l descoperi, ci este Dumenzeu care ni se descopera noua. El stie cu fiecare ce trebuie sa faca; daca pentru a-l conduce vine direct sau prin oameni. El stie.
Parintele Teofil Paraian vorbeste de cateva ori despre un efect al rugaciunii mintii: produce intalnirea cu tine insuti cel necunoscut tie. Rugaciunea are darul de a ne descoperi pe noi insine noua... punandu-ne in evidenta si negativele din alcatuirea noastra.
S-a constatat ca doar 10% din minte se afla in partea constienta a omului. Restul este o mare necunoscuta. Si adesea acel vast necunoscut este povarnic sau alienant, ascunde uratenii si un balast ce trebuie eliberat, aruncat. Prin rugaciunea mintii, in faza purificativa, adica mereu scormonim in inconstient (expresia parintelui Teofil) si aflam continuturi surprinzatoare, de care astfel ne eliberam. Rugaciunea mintii indesita, iti dezvaluie zone psihice abisale, arunca la suprafata depozite de rautati si astfel mintea se limpezeste, sufletul se limpezeste.
Parintele Teofil povesteste experiente extraordinare. Cand era foarte june, s-a spovedit la parintele Arsenie Boca, si acesta l-a intrebat:
- Ti-a venit vreodata sa omori un om?
Junele Teofil s-a speriat foarte tare la o asemenea intrebare. Cum! De unde! El nu banuia ca ar putea avea asemenea lava pulsionala in adancul sau. Ca nimeni nu-si cunoaste tabloul pulsional, cu acele porunci ancestrale, care comanda reusite sau esecuri, damnarea sau salvarea. Astfel parintele Arsenie Boca ii punea in fata un adevar psihologic ignorat: omul are in el multa rautate inconstienta, are agresivitate inconstienta... chiar si pornirea de a omori!
Parabola veche:
Un magistru il intreaba pe ucenic: De ce fuge iepurele de tine?
Ucenicul raspunde: Pentru ca iepurele este fricos.
Maestrul zice: Nu. Ci pentru ca tu ai in tine pornirea de a ucide!
Parintele Teofil avea sa descopere, in anii de practica a rugaciunii, cum din abisal este aratata si expulzata rautate si negativitate, mostenita sau dobandita... in fiecare zi.
"Prin rugaciune mai indesita, zice, am bagat de seama ca port in mine multa rautate; m-am intalnit cu mizeria din mine! Eram tanar si se parea ca n-am agonisit prea multe rele in lumea aceasta. Si, intr-adevar, n-am agonisit multe rele, dar am adus multe rele din strafunduri de existenta in existenta mea. (...) Un copil se naste cu un tablou ereditar, cu bune si rele. Stiintific vorbind, acest tablou contine 8 clase pulsionale.
Parintele Teofil zice ca, prin meditatia isihasta, intr-o prima faza scormonesti in inconstient. Un alt termen pentru acest proces este introspectia. Acest termen s-ar traduce prin oglindirea launtrului. Introspectia nu inseamna analiza launtrului, ci vederea lui, oglindirea abisalului. Si: expuzarea unor continuturi povarnice din abisal.
Cu o ironie medicala, Parintele Teofil zice:
"Mai demult oamenii nu stiau de nervosi, stiau de rai. Ziceau de cutare: ii rau! Acum se zice: ii tare nervos! Nu-i rau, ci nervos. Dar nervozitatea ii arata rautatea, pentru ca iese la suprafata ceva ce porti in tine... Cineva care stie ca rautatea trebuie rezolvata numai atunci scapa de ea."
Asadar, rautatea, vorbind mai pe ocolite, se zice nervozitate. Fireste, exista o legatura intre nevroza si rautate. Nevroticul n-are cum sa fie bun: este rau fie cu el insusi, fie cu altii. Un complexat psihic n-are cum sa fie bun. Complexul Cain, adica tendinta maladiva de eliminare a semenului, este un stadiu nevrotic, uneori psihotic, si se manifesta ca rautate, invidie, agresivitate. Intr-o anumita faza, multe din bolile egoului pot fi remediate prin practica isihiei.
Din experienta sa, parintele Teofil spune cum, indesind rugaciunea mintii, a scormonit in abisal, a rascolit, si-a rezolvat rautati nestiute: "Si scormonelile acestea au adus la iveala fel de fel de ganduri, de inchipuiri, de imagini, de chipuri ale rautatii, pentru ca rautatea are multe chipuri." (...)
Faza purificativa, de care am vorbit aici, are ca rezultat nu numai expulzarea rautatilor, nu numai vindecarea unor parti de egou, nu numai rezolvarea agresivitatii inconstiente sau a complexului lui Cain inconstient. Ci are si alt rezultat: adaugarea binelui, adaosuri de virtute, dobandirea unor calitati insemnate.
In principal, survine extinderea constiintei. Constiinta extinsa are si ea beneficiul ei: plusul de claritate mentala, pana la claritate perfecta, pana la clarviziune. Constiinta extinsa este un rezultat optim, pregatind ceea ce Filocalia numeste "faza iluminativa". Nu exista granite perceptibile intre o faza si o alta faza. Constiinta largita este si vindecare de ingustare nevrotica, de ignoranta. Constiinta extinsa sau largita poate fi un alt nume dat iluminarii."
din cartea Vasile Andru, "Isihasmul sau mestesugul linistirii"
"Eu nu ma compar cu nimeni pentru ca VIATA NU SE TRAIESTE PRIN COMPARATIE. Fiecare om are viata lui. Sf. Ioan Gura de Aur e unic in existenta istoriei bisericesti. Nu poate sa mai fie cineva Sf. Ioan Gura de Aur. Sau, stiu eu, Sf. Serafim de Sarov. E unic. Pai cine mai e Sf. Serafim de Sarov? Niciunul. E unul singur in istorie, si atunci si eu pot sa am ceva, dar nu cu gandul ca ma aseman cu acestia."- parintele Teofil Paraian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu