parerea mea sincera

Photo: vi.sualize.us

 "Va spun voua (profetica urmare) ca lumea e plina de Stimi si Stami gata sa fie descoperiti, de caini rotunzi, de luni care sa se tina dupa voi. De astfel de miracole care te anunta ce nu poti sa eviti. De copii care se fac mari si nu uita chiar tot, dar nu vor sa mai stie de nimic, gasesc explicatii, luna e un satelit, fantome nu exista, spiridusii nici atata, era doar o mana de om, a mamei care punea surprizele acolo, ce parca nu stim noi cum sta treaba. 

Parerea mea sincera e sa nu-i bagi pe astia de la urma in seama (sunt niste clevetitori, niste fricosi). Cel mai bine e sa te opresti putin, sa tragi aer in piept, putina apa rece pe fata poate sa faca minuni, iar in felul asta, daca ti-a disparut bazdacul, s-ar putea ca unele lucruri sa se milostiveasca de tine si sa se intoarca asa cum le-ai lasat altadata. Si s-ar mai putea sa te obisnuiesti atat de bine cu ele, incat nici nu le mai numesti miracole sau minuni. Luna se tine dupa tine. Punct.  
 Daca nu sunteti convinsi, asta e, imi pare rau." 

Matei Florian (fragment)

green thought in a green shade

Meanwhile the mind, from pleasure less,
Withdraws into its happiness;
The mind, that ocean where each kind
Does straight its own resemblance find,
Yet it creates, transcending these,
Far other worlds, and other seas; 
  Yet it creates, transcending these,
 
To a green thought in a green shade.
Annihilating all that's made.
Green shade - all that's made.
 
Here at the fountain's sliding foot,
Or at some fruit tree's mossy root,
Casting the body's vest aside,
My soul into the boughs does glide;  
There like a bird it sits and sings,
Then whets, and combs its silver wings;
There like a bird it sits and sings,
 
To a green thought in a green shade.
Annihilating all that's made
Green shade- all that's made...

printre mestecenii sufletului meu

 Daca am afla intr-o zi ca toate sunt aici pentru a ne re(aminti) cate ceva despre noi insine, oare le-am asculta altfel?! Eu cred ca da! Si mai cred ca in viata asta am doar o singura calitate: aceea de a fi extrem de atenta si curioasa atunci cand toate din jurul meu au sa-mi sopteasca cate ceva. Si mai cred ca dintotdeauna am crezut in semnele astea. Habar n-am de ce... Cum adica de ce?! Pentru ca pur si simplu eu nu pot trai altfel. E singura cale care nu numai ca nu m-a zapacit niciodata, dar m-a indrumat mereu... E singura cale care ma (men)tine in circuitul vietii. Desigur, pentru a auzi, trebuie mai intai sa aduci pacea in sufletul tau. Altfel risti sa cazi in capcane de tot felul. Asadar, Pace tie, cititorule, pace mie, pace tie, celui care hoinaresti astazi printre mestecenii sufletului meu... Hai cu povestile!

"Axa a lumii, stalp cosmic, arbore sacru, mesteacanul este, probabil, copacul care spune cele mai multe povesti... Cu beneficii dintre cele mai diverse pentru sanatate, copacul cu scoarta alba este nepretuit. (...) De-a lungul timpului, mesteacanul a fost un simbol al primaverii, al fetelor tinere si al spiritelor protectoare. Ramurile sale acopereau mormintele si serveau si la confectionarea tortelor nuptiale ce se aprindeau in ziua nuntii pentru a atrage fericirea asupra tinerilor miri. Este primul arbore din calendarul celtic, fiind un simbol al intelepciunii. In mai multe limbi slave, numele acestui copac sta la originea denumirii lunii martie, de exemplu in ucraineana sau ceha, ca o evocare a sevei ce incepe sa circule prin trunchiul mesteacanului la inceputul primaverii.(...) Mesteacanul este copacul national al Rusiei, nenumarate fiind reprezentarile sale in pictura si evocarile in literatura si cinematografie. In Rusia, mesteacanul este sarbatorit in fiecare an, la inceputul lunii iunie, in timpul asa-numitei Saptamani Verzi. Mesteacanul este si un simbol national al Norvegiei, care i-a inspirat adesea pe pictorii romantici, unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale artistului norvegian Johan Christian Dahl reprezentand un mesteacan pe timp de furtuna.
Aspectul maiestuos al acestui copac neasemenea, cu scoarta alba, este egalat de multiplele proprietati curative ale scoartei si sevei sale."

Mesteacanul, intre simbol si remediu naturist



"Care este oare invatatura pe care trebuie s-o extragem din aceasta poveste? Dupa cum se stie, putem trata basmele, asemeni viselor, drept produse ale fanteziei, concepandu-le ca informatii spontane ale inconstientului despre sine insusi." - C. G. JUNG

continut retinut

 "Sunt imagini fantastice inselatoare in care se amesteca sensul sublim si nonsensul cel mai pieritor, un adevarat val al mayei care-l ademeneste pe muritor in toate ratacirile lumii. Din aceste imagini inteleptul isi extrage inspiratiile superioare, adica tot ceea ce este plin de sens si valoare; el extrage aceasta ca intr-un proces de distilare, un proces de separare, cu alte cuvinte un procedeu critic de judecata, ce separa graul de neghina- o componenta indispensabila a confruntarii cu inconstientul! 

Sa o iei razna nu e nicio arta; dar sa extragi intelepciunea din nebunie se pare ca este toata arta. Distilatul, respectiv extrasul trebuie retinut, devenind convingere ferma si continut de durata."

C. G. JUNG, Opere Complete, vol. 13

fly the bird path... fly...

Ever since my house burnt down

I see the moon more clearly.

I gazed upon all the Edens that have fallen in me.

I saw Edens that I had held in my hands,

but let go.

I saw promises I did not keep,

Pains I did not sooth,

Wounds I did not heal,

Tears I did not shed,

I saw deaths I did not mourn,

Prayers I did not answer,

Doors I did not open,

Doors I did not close,

Lovers I left behind,

And dreams I did not live.

I saw all that was offered to me,

that I could not accept.

I saw the letters I wished for,

but never received.

I saw all that could have been,

but never will be.

These images are a letter to my dreams.

 

These letters are my letters to you.  

I want to join the dance that has no steps,

I want to become the dance.

Feather to fire

fire to blood

blood to bone

bone to marrow

marrow to ashes

ashes to snow.

The whales do not sing

because they have an answer.

They sing because they have a song.

What matters, is not what is written on the page,

what matters, is what is written in the heart.

 

So burn the letters

And lay their ashes on the snow,

At the river's edge.

When spring comes and the snow melts

And the river rises,

Return to the banks of the river

And reread my letters with your eyes closed.

 

Let the words and the images

wash over your body like waves.

Reread the letters,

with your hand cupped over your ear.

 

Listen to the songs of Eden

Page, after page, after page.

Fly the bird path

Fly... 

  
Ashes & Snow by Gregory Colbert 

in inima celui mai strasnic vis

Hobbitului meu

azi noapte 

am dormit atat de adanc

somnul acela, cand  la trezire, inca

respiri precum un nou nascut.

in visul meu

se facea ca te-ai cuibarit in inima mea

si m-ai rugat sa-ncui cu lacatul desferecarii- usa.

acum poti sa pleci linistita- mi-ai spus

oriunde vrei, oriunde te indeamna vantul, oriunde te cheama cu-vantul

eu am sa dorm aici, o vreme, linistit

gandind ca pulsul tau e astazi

dintre toate pulsurile- cel mai potrivit 

pentru raspunsul pe care il caut.

aproape ca mi-e ciuda

ca printre putinele vorbe

pe care- in aceasta lume- noi doi le-am schimbat

a trebuie sa aflu si aceasta:

ca nu-ti amintesti nicicand 

visul visat.

apoi dintr-o data te-am simtit in inima mea

bucuros, fericit, liber-

stateai acolo pitit, dormeai, te trezeai

si cel mai adesea, dansai.

te priveam, simteam cum te miscai clipa de clipa

desi n-am inteles cum poate sa se simta cineva liber

ascuns fiind intr-o inima mica.

si-n timp ce-n inima inimii te-nvarteai-

am simtit cum alungi de acolo spaime, frici, nebunii-

toate negurile trecutului se-ngrozeau rand pe rand

lovindu-se acolo, in adancul cel mai abrupt

de zambetul cel curat

si neprefacut.

ce indraznesti sa faci- te-am intrebat

pentru ce te-ai trezit?

pentru ce dansezi atat de increzator dansul acesta 

mult prea greu de stapinit?!

iata- mi-ai spus

traiesti acum intr-un prezent in care

trecuturile ies navalinic din tine

precum ies primavara ghioceii din pamant.

iata- mi-ai spus- sa nu-ti mai fie teama-

desi sunt in inima ta, daca vrei

poti sa ma tii de mana in fiecare seara, inainte de culcare

ai sa vezi, usor usor imi voi aminti si eu 

aceste trairi-

imi amintesc, acum, dintr-o data

de cand te-ai pornit sa dansezi si sa te bucuri in mine

de tot ce-as fi vrut, intr-o viata, sa spun 

dar n-am putut spune

de toate sentimentele ce ar fi vrut sa iasa din launtrul meu

dar care n-au iesit-

de toata dragostea care zacea prizoniera in mine mi-am amintit-

de toata dragostea pe care as fi vrut 

sa o impartasesc lumii intreagi-

dar n-am reusit!

dar tu-

tu ai reusit cumva sa cobori acolo

in inima muntelui

unde dragonul pazeste comoara furata.

iar daca mai zambesti cumva cateodata

si nu-ti amintesti ca ar exista undeva vreun motiv

sper macar sa-ti amintesti ca esti fericit si dansezi

in inima celui mai strasnic vis

care s-ar fi putut naste

 vreodata! 

psalm de sculptat in inima

1.	Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
2.	Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
3.	Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
4.	Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
5.	Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
6.	Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
7.	Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8.	Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9.	Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
10.	Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
11.	Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12.	Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
13.	În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14.	Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
15.	Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
16.	Că vant a trecut prin el şi nu va mai fi şi nu-si va mai cunoaşte încă locul său.
17.	Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
18.	Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
19.	Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
20.	Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
21.	Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
22.	Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

muguri de vorbe

se auzeau in freamat

nechezaturile cailor

pasind printre aerienele ganduri

un nechezat acolo-

un nechezat aici-

ecouri prin labirinturi de iarna

si un cuvant care-mi spunea

ca n-ar mai exista drum de intoarcere

 doar drum de redescoperiri

auzeam pasi

care nici nu coborasera inca

pe acest pamant

si ganduri pe care inteleptii veacului

nu indrazneau macar

sa le rosteasca-

auzeam si vocea ragusita

rostind formule de nedeslusit 

pentru mintea cea omeneasca:

latina, greaca veche, ebraica

auzeam tot ce nu putea fi auzit-

si mergand astfel

pe aceasta muchie aspra

intre trezie si nebunie

am zarit sub creasta unui pisc

un zambet recunoscut si senin

ca o poiana curata-

unde esti?

pentru ce crezi ca te-ai ratacit?

m-a intrebat gandul cel covarsit

pentru ce te tulburi, suflete

crezand ca esti singur

acolo unde toti cei care s-au trezit din al visului vis

sunt cu tine?!

nu mai stiu drumul inapoi- i-am raspuns

nu mai stiu drumul de intoarcere catre mine.

dar aceasta nu e ceea ce cauti-

mi-a raspuns el.

drumul catre tine e mereu inainte.

nu asculta gandul cel ce-ti spune

sa privesti inapoi.

atat mi-a mai spus.

si cu acesti muguri de vorbe

rasariti ca o coroana de indemnuri pe frunte-

din vis m-am trezit! 

Ready. Steady. Go!

"Ghilgames a scapat insa de razbunarea zeilor. 
El a avut vise premonitorii de care a tinut seama. 
Ele i-au aratat cum putea sa-si invinga dusmanul.

Pacientul nostru, care traieste intr-o epoca in care zeii au disparut si chiar au capatat o faima proasta, a avut si el vise, dar nu le-a dat ascultare. Cum ar putea un om inteligent sa fie atat de superstitios, incat sa ia visele in serios! Prejudecata universala indreptata impotriva viselor este doar unul dintre simptomele unei subevaluari mult mai grave, anume aceea a sufletului omenesc in genere. Dezvoltarea fabuloasa a stiintei si tehnicii este de cealalta parte tinuta in cumpana de o lipsa inspaimantatoare de intelepciune si introspectie. Doctrina noastra religioasa vorbeste, ce-i drept, de un suflet nemuritor; dar spune putine cuvinte binevoitoare despre psihicul omenesc adevarat, care ar ajunge de-a dreptul in locul vesnicei osande, daca lumea n-aar fi dominata de o actiune speciala a harului divin. Acesti doi factori sunt in mare masura, dar nu exclusiv, responsabili de subevaluarea generala a psihicului. Mult mai vechi decat aceste evolutii mai recente sunt spaima primitiva si repulsia fata de tot ceea ce se invecineaza cu inconstientul." 

C. G. JUNG



Asta e unul dintre momentele alea magice in care eu ma bucur enorm ca lumea aceasta a fost creata si ca ni s-a oferit astfel sansa cunoasterii de sine- prin toate caile posibile. Si mai sunt foarte recunoscatoare ca Dumnezeu s-a gandit in vesnicia Lui sa ni-l daruiasca pe fratele Jung, un mare indrumator in ale cunoasterii- din pacate prea putin inteles pentru timpurile si vremurile pe care le traim. Cred ca multi dintre cei acaparati de nevroze sau alte scindari sufletesti, daca l-ar citi si ar avea niscai credinta- s-ar vindeca mai repede decat ar putea macar banui. Si mai cred ca daca oamenii l-ar citi si l-ar intelege... lumea ar arata cu totul altfel! 

Multumesc, Doamne, ca Te-ai gandit candva sa-l aduci pe pamant pe fratele JUNG!!! 
Si de fapt, iti multumesc pentru TOATE!!! 
Te imbratisez! laula malia

puntea om (intre constient si inconstient)

 "Dumnezeul luminii paseste pe puntea om venind din directia zilei, umbra lui Dumnezeu insa din directia noptii. Cine va decide in aceasta teribila dilema care ameninta, cu nemaicunoscute infiorari si incantari, sa sparga bietul vas? Va fi desigur revelatia unui Duh Sfant din chiar launtrul omului. 

 Dupa cum omul a aparut candva din Dumnezeu, tot asa, daca se inchide cercul, e posibil ca si Dumnezeu sa apara din om. Dar de vreme ce in aceasta lume alaturi de fiecare lucru bun se afla si unul rau, acel antimimos pneuma (spiritul imitator) din om va face din locuirea Paracletului o autodivinizare omeneasca si va produce o inflatie a arogantei, al carei preludiu a fost conturat in mod deslusit inca de cazul lui Nietzsche.

Cu cat problema religioasa se va pune in viitor mai inconstient, cu atat va fi mai mare primejdia ca omul sa abuzeze de samanta divina din el, transformand-o intr-un motiv de ingamfare ridicola sau demonica, in loc sa ramana constient, sa nu fie mai mult decat ieslea in care s-a nascut Domnul. Nici pe cel mai inalt pisc nu vom fi dincolo de bine si de rau, si cu cat aflam mai multe despre impletirea inextricabila dintre bine si rau, cu atat mai nesigura si mai confuza va fi judecata noastra morala. Situatie in care nu ne va fi cu nimic de folos daca vom arunca la fiare vechi criteriul moral si vom "intocmi noi table" (dupa modelele cunoscute); deoarece, ca si pana acum, nedreptatea facuta, intentionata si gandita se va razbuna in viitor pe sufletul nostru, indiferent daca lumea s-a rasturnat sau nu pentru noi. Stiinta noastra despre bine si rau s-a imputinat odata cu dezvoltarea cunoasterii si a experientei, iar in viitor se va imputina si mai mult, fara ca noi sa putem scapa de cerinta etica. In aceasta nesiguranta extrema avem nevoie de lumina adusa de un spirit sfant, generator de totalitate care poate fi orice, cu exceptia tocmai a intelectului nostru." - C. G. JUNG, Psihologia religiei

Iata de ce toti Sfintii se considerau pe ei insisi a fi mai pacatosi decat toti. Pentru ca ei ajunsesera la o totala cunoastere de sine. Iata diferenta dintre a-ti pierde vremea "observandu-i" pe ceilalti ca fiind rai si pacatosi sau a castiga vremea pentru a te cunoaste pe tine!

Si mai cred ca atunci cand ii "vedem" pe ceilalti rai si pacatosi, e semn clar ca "cineva" nu vrea sa ne ingaduie sa purcedem la cunoasterea proprie si ne tine ochiul ocupat si vrajit, pentru a-si rade de noi... Oooffff, intelepciunea Sfintilor Parinti... Pacat ca n-avem mintea treaza, sa o pricepem in maretia si in minunatia ei. 

Sa vina zapada! Noapte constienta si cat mai buna!