Un text scris cu multa intelepciune despre "creduli", "naivi", dureri vinovate, minti istete si facatorii de minuni... sau chiar despre indemnul lui Bulgakov: nu stati de vorba niciodata cu necunoscutii! ... Dar si despre natura cea smerita a lui Dumnezeu.
Textul se potriveste parca atat de bine cu vremurile pe care le traim...
Si parca si cerul nostru de astazi- desi e o luna atat de frumoasa- este un cer in putrefactie.
"S-a straduit mult sa adoarma, dar somnul a durat foarte putin. S-a trezit tresarind si si-a dat seama ca nu era singur.
Langa el, cu spatele lipit de batranul trunchi cenusiu, se asezase un necunoscut. Lui Iuda i s-a parut ca il astepta sa se trezeasca.
Omul era palid la chip, un chip ce parea imbatranit inainte de vreme, din pricina vreunei dureri vinovate. Avea ochii ascunsi, dar o dunga alba, care i se zarea intre buzele rosii, dadea impresia ca isi surade lui insusi. (...)
Iuda se simtea slabit, impovarat si tremura de parca ar fi avut o febra mare. A incercat sa mearga, dar abia a facut trei pasi, poticnindu-se, ca a fost nevoit sa se opreasca. A ridicat capul si a vazut ca necunoscutul se ridicase si venise dupa el:
- Nu fugi, Iuda. E inutil sa pleci. Nimeni nu poate sa fuga de el insusi. Mai asculta-ma putin; aseaza-te aici si nu mai tremura ca un copil.(...)
Vrei sa stii cine sunt si care e numele meu? a spus necunoscutul. Inca nu l-ai ghicit? Iti voi spune doar ca sunt un vechi dusman al lui Dumnezeu si al copiilor lui; dusman, as zice, prin definitie. (...) Tu nu esti credul ca Petru sau naiv ca Ioan... mintea ta isteata nu poate sa creada in pretinsa lui divinitate. Stiu eu sigur ca nu e Dumnezeu! Ca nu e in stare sa faca minunile pe care le face Domnul! Acum trei ani, in desert, am avut cu el o lunga convorbire, pentru ca voiam sa vad clar in fiinta lui. Un Dumnezeu care merge de colo pana colo pe pamant, deghizat in om, e un oaspete ingrijorator. L-am implorat sa-mi dea doar doua dovezi ale puterii lui supranaturale: sa se arunce de pe culmea Templului si sa schimbe cateva pietre in paini. Mi-a raspuns cu citate din Cartile Sfinte; dar n-a vrut sa faca ceea ce-i cerusem. N-a vrut pentru ca n-a putut. Aceste doua simple minuni ar fi fost, pentru un Dumnezeu adevarat, o joaca de copil. Dumnezeu este o fiinta cereasca; lui nu-i poate fi frica sa cada pe pamant. Dumnezeu e iubire si putere. El n-ar fi refuzat sa schimbe in paini niste pietre, ca sa-si dovedeasca puterea si iubirea pentru oameni. Iar daca ar mai exista unele indoieli in legatura cu fiinta lui de om, sa stii ca, dupa ce a petrecut cateva zile in pustiu, fara sa manance, i-a fost foame. Un Dumnezeu adevarat, chiar sub chip omenesc, nu va putea niciodata sa simta ghimpele foamei. Si tu stii mai bine decat mine ca accepta bucuros invitatii la masa prietenilor si la ospetele de nunta. Sa nu-ti fie teama de nimic. E om ca si tine si nimic mai mult decat un om. Daca-l tradezi, nu va putea sa se razbune nici acum, nici dupa aceea. Va fi prins si se va lasa prins; va fi biciuit si se va lasa biciuit; va fi batut in cuie pe o cruce si nu se va impotrivi. Va simti durerea ca un om, sangele ii va curge ca oricarui om, va striga si-l va invoca pe Dumnezeu asa cum fac toti oamenii. Nu te teme de nimic, Iuda; Daca te mai codesti, gandeste-te si aminteste-ti ca el insusi te-a tradat. (...)
Gandeste-te putin la felul diferit in care ii trateaza pe tovarasii tai! Petru e sfesnicul si vicarul lui; Iacov e crainicul lui; Ioan e scutierul preferat, fratele lui mai tanar... Iar tu? Tu ce esti? Cel care poarta punga, omul care numara si pastreaza banii, simbolul avarului josnic, al hotului avid, al bogatului destinat focului vesnic. Isus te-a expus primejdiei stiind ca nu te poate scapa de primejdie; te-a constrans sa fii pazitorul lucrului pe care il uraste cel mai mult. Asadar, s-a purtat cu tine nu asa cum te porti cu un prieten si cu un ucenic, ci mai rau decat s-ar fi purtat cu un dusman, facand din tine batjocura tovarasilor tai, tinta sarcasmelor lor. In fond, te-a tradat. Iti promisese mantuirea si iti ofera rusinea. Te-a tradat ca pe nimeni altul. Razbuna-te, Iuda, razbuna-te fara mila.
Necunoscutul a tacut, dar si-a apasat mai puternic mana pe umarul lui Iuda. Apostolul nu se mai impotrivea, nu mai incerca sa fuga. Parea ca sufletul i se contractase in intregime si se retrasese in adancul fiintei. Chipul ii devenise un bot de carne fara expresie, materie fara viata. Cerul se intunecase si mai mult; se acoperise de nori striati, mici si rotunzi, nori sinistri, cuprinsi parca de putreziciune. Ai fi zis ca e un cer in putrefactie.
Necunoscutul a vorbit din nou:
- Iuda, ma asculti?Vei avea forta sa indeplinesti ce-ti spun? Esti gata sa accepti aceasta misiune cumplita? Gandeste-te bine. Dandu-l pe Hristos pe mana evreilor, asta va insemna nu numai razbunarea ta si a cr imei pe care a comis-o fata de tine, ci si eliberarea tuturor oamenilor de un dusman ingrozitor. Daca iei bine seama, invatatura lui consta in a cere omului imposibilul. (...) Auzindu-l, ai crede ca nu mai exista nicio portita de scapare. Cere numai ce e mai profund in opozitie cu natura voastra, si anume ceea ce omul nu va sti si nu va putea sa realizeze niciodata. (...)
Giovanni Papini, Martorii Patimilor, ISPITIREA LUI IUDA
