Pentru ce aceasta tara a minunilor, pentru ce aceasta dulceata?!
- Pentru ca nu l-ai urmat pe Iuda,
pentru ca de Dumnezeul tau ai ascultat.
pentru ca ai cautat sfatul stelelor care inca din fasa te-au tot indrumat.
Pentru ca "nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit deja!"
si, mai ales pentru asta: (si Mosul, Sfanta Cruce mi-a aratat!) si eu plangeam, si mosul pangea-
si steaua diminetilor
intr-un puls de inima arzanda se prefacea.
cred ca trecuse Sfantul Ilie cu carul lui de foc
printre galaxiile universului
o-'ntalnise pe sfanta Ecaterina
o luase in carul sau sa-i arate ceva-
cred ca se aranjasera cumva cele de sus
fix cand eu il ascultam pe mosul -
altfel nu-mi explic, altfel nu-mi explic cum de in felul acesta toate s-au lamurit.
Cum de s-a cutremurat in mine, Iuda? habar n-am...
Asadar- trageti la raspundere intreg universul, voi, judecatori ai lumii!
trageti-i (iar) la raspundere pe sfintii si pe proorocii lui Dumnezeu.
trageti la raspundere alinierea sau ordinea stelelor-
opriti ploile, vantul, cutremurele, daca tot va numiti vrajitori sau mari intelepti- dar facutu-s-au nebuni in fata lumii cei care L-au inteles pe Dumnezeu
Rugăciunea Sfântului Nicolae Velimirovici pentru vrăjmaşi
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei!
Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!
Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii.
Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ.
Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic faţă de pământ.
Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde sufletul meu.
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei!
Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem.
Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii.
Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire.
Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară.
Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi, căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează, căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea, El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.
