The Exorcism of Emily Rose (2005)

Un film pe care vi-l recomand 
pentru ca a produs un cutremur adanc 
in fiinta de pamant 
care sunt

Oare cati dintre noi am fi dispusi sa renuntam la imaginea noastra de mari intelepti, mari iubitori de oameni, mari cunoscatori ai tainelor dumnezeiesti pentru a-l lasa pe Dumnezeu sa lucreze prin noi cum a lucrat prin copila aceasta? 

Cum sa nu te cutremure o asemenea realitate?!
Cum sa nu-i simti frigul, temperatura, gheata?!
Si nu pot sa nu ma gandesc si la Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos. 
Si la cei asemenea lor. 

Incotro alearga spiritualitatea lui 2013?!
Inspre celebra replica:  "vanity, definitely my favourite sin!"

De-asta mi-e drag filmul asta, pentru ca se inspira dintr-o fapta reala si pentru ca undeva, pe pamantul asta, stiu sigur ca mai exista astfel de oameni. Dar traim niste vremuri in care Oamenii acestia fie s-au retras, fie sunt complet anonimi. Binecuvantate vremuri pentru ei, as zice! Aspra primavara pentru noi... 

Sa nu uitam, asadar, sa le multumim din cand in cand acestor sfinti anonimi. 
Iar pe noi, astia mai vanitosi din fire... Dumnezeu sa ne ajute!

Somn usor! (aaah, ce dur suna in noaptea asta: somn usor!)

Filmul poate fi vizionat online:

the-exorcism-of-emily-rose-2005-filme-online-subtitrate

"Duceti pana la capat mantuirea voastra cu frica si cu cutremur." Filipeni, cap 2, vs. 12

din tacere

"Glasuri, glasuri. Asculta, inima a mea, cum numai sfintii de odinioara
stiau sa asculte: asa incat uriasa chemare
sa-i inalte de la pamant; iar ei sa ingenuncheze din nou,
fara macar sa bage de seama ce li s-a intamplat. Asa ascultau.
Nu ca ai putea suporta in urechi glasul Divinitatii, nici pe departe.
Dar asculta macar zvonul care se isca necontenit din tacere.
Iata, de pilda, acum razbeste spre tine dinspre cei morti
inainte de vreme. Nu-i asa ca oriunde ai intrat,
in bisericile Romei sau ale Neapolelui,
ei ti-au istorisit molcom destinul lor? Ba inca uneori
cate o inscriptie s-a agatat de tine foarte staruitor,
precum recent cea de la Santa Maria Formosa.
Ce vor ei de la mine? Sa inlatur putin cate putin
valul de inselatoare aparenta care le acopera chipul
si le stanjeneste uneori libera miscare in spatiu.

Intr-adevar, pare straniu sa nu mai fii pe pamant,
sa nu-ti mai exersezi abia invatatele deprinderi,
sa nu mai dai florilor si celorlalte lucruri tie promise
un inteles omenesc viitor; sa nu mai fii
ceea ce prea dumnezeiestile maini te-au creat
si chiar numele sa ti-l lepezi ca pe o jucarie stricata.
Ciudat sa nu-ti mai doresti dorinta. Ciudat
sa vezi cum lucrurile isi destrama alcatuirea
si plutesc bezmetic in spatiu. Nu e, totusi, atat de usor sa fii mort,
sa treci prin atatea vami ale vazduhului pana cand, treptat, sa simti
un pic de eternitate."

Rainer Maria Rilke, Elegia 1 (fragment)

Parintele Sava de la Oasa

"Sufletul lui tanjea dupa o alta exstenta: duhovniceasca. Undeva, departe, in lumea personajelor patimase din cartile lui Dostoievski, intr-un loc in care nimeni nu-l va intrerupe din convorbirea cu Dumnezeu..." 

"In comoditate, lux si bunastare nu te poti mantui..." 

"Acasa. Adica unde sunt menit sa fiu." - Parintele Sava de la Oasa

aceasta amiaza... de martie

"În mintea mea s-a făcut amiază,
În inima mea zi fără vînt
Nici o pasăre nu traversează
Trupul meu cel de pămînt.

Demult au fost vise şi vorbe,
Case care ne adăposteau.
De pe atunci fîntînile cu corbe
Din braţele tale mă scoteau.

Era o zi scurtă şi săracă
În care am şezut îmbrăţişati
Pe o bătaie repede de toacă
Care trezeşte-n mănăstiri pe fraţi.

Sunetul ei a dispărut în timp
Cum se ascunde în lînă o căpusă
Şi-i plină clipa de sînge şi argint
Deschisă ca ochiul de păpusă.

De atunci s-a lărgit inima mea
Şi a încăput în ea cerul şi pămîntul
Şi vine uneori o pasăre să stea
Ca să-mi ciupească viu din ceafă gîndul.

În mintea mea s-a făcut amiază
În inima mea zi fără vînt
Doar o pasăre mai traversează
Trupul meu cel de pămînt.

Şi de atunci s-a lărgit inima mea
Şi încape-n ea moartea şi pămîntul
Cînd noaptea se prelinge printr-o stea
Şi îmi acoperă ca ceara gîndul.

Privesc o zi care va fi pe urmă -
În ceafa mea topindu-se la soare
Vin porcii evanghelici ca să scurme
Apoi se duc şi se îneacă-n mare.

Alături ceafa ta se odihneste
Şi părul e ferit, încă o dată,
Şi-i liniste, şi moartea şiroieste,
Aşa cum n-a fost niciodată.

În crăpătura dintre veşnicii
Coboară gînduri multe şi regrete
Care parcă ar vrea să ne repete
Că n-o să fiu şi nu o să mai fii"

Savatie Bastovoi, alt poem de dragoste (2004)

 "Prietene, când vremea se scurtează
se-abat asupra sufletului
vâltori bine dresate,
de acum domestice şi, parcă, fără putere.
Ce putere mare are gândul!
Palma sufletului o apasă,
greu ca mercurul.
Şi mă întreb:
ce mă voi face eu,
căci n-am credinţă
nici măcar ca să mut un munte -
cum dar voi porunci gândului:
mută-te de aici şi aruncă-te în mare?"


Savatie Bastovoi, putin credincios (2004)


"Cine ştie sã gãseascã

tãcerea adevãratã în inima sa,

tãcerea care este

tãcerea însãşi a tãcerii?

Unde tãcerea tace

cufundatã în blândeţe.

Aceastã amiazã de septembrie

culcându-mã pe pieptul ei,

ca şi cum m-ar fi iertat."


Savatie Bastovoi, imbratisara toamnei (2006)

 "Tacerea este suma

tuturor
cuvintelor trebuincioase."

Savatie Bastovoi, tacerea (2004)

"O, poeţi plini de păcate

Şi de neputinţe!,

credeţi-mă,

diferenţa dintre poeziile noastre

de dragoste şi adevărata dragoste

e ca diferenţa dintre Lazăr mort

şi Lazăr înviat."

Savatie Bastovoi, poezie de dragoste pentru poetii contemporani

rostul pentru care am aparut pe lume

                   "Fiecare trebuie sa ajunga la o stare sa nu-l mustre cugetul."

                               "Fiecare om isi bate capul cu ce are-n cap." 

                                          Ieromonah Savatie Bastovoi

"Niciodata nu m-am simtit mai iubit, mai fericit, mai nou, mai deplin, mai puternic si totodata mai cuminte si mai smerit decat atunci cand am fost iertat pentru gresalele mele."

"Atunci am zis ca a iubi inseamna a ierta, a ierta nu o fapta care este sau ni se pare gresita, ci a ierta adanc si necontenit, a ierta o data si pentru totdeauna tot raul care se ridica impotriva noastra, avand intotdeauna vie revelatia durerii si a stricaciunii in care s-a adancit faptura prin despartirea de Dumnezeu."

"Daca nu vedem iubirea in jur, este pentru ca noi insine nu o avem. 
Nu poti vedea ceva pentru care nu ai ochi."

"Ia uitati-va ce preocupari avea aceasta femeie, femeie aparent desfranata: se gandea cum sa se roage! L-a intrebat pe Mantuitorul cum sa ne rugam! Asta arata ce era in inima ei, ce fel de inima avea!"

"Spune si Sfantul Nicolae Cabasila: Doar cel care este multumit, care se simte implinit poate sa nu invidieze pe cineva, poate sa nu-l mai judece. De ce? Pentru ca el il are pe Dumnezeu."

"Prin dragoste ajungem cel mai repede la despatimire si ni se iarta cel mai repede pacatele, mai repede decat prin orice nevointa. Si ceea ce altii nu pot dobandi in zeci de ani de asceza (...) un om cu inima iubitoare- spune Sfantul Ioan Scararul- dobandeste intr-un ceas de plans."

"Si, daca exista un rost pentru care am aparut pe lume, acela este de a raspunde dragostei lui Dumnezeu si de a ne reintoarce la starea pe care a gandit-o Ziditorul nostru, pentru a petrece impreuna cu El in bucuria si in lumina si in dragostea cea nesfarsita, in veci."

"Asadar, sa nu uitam ca Dumnezeu il iubeste pe fiecare in starea in care este si cunoaste despre fiecare dintre noi lucrurile pe car noi nu le stim, pentru ca noi judecam la aratare, iar Dumnezeu judeca cele de taina, vede si pocainta viitoare pe care noi nu o vedem. In acest fel sa ne apropiem de oamenii din fata noastra (...)"

"Inainte de a cauta dragostea in inima noastra, de a o cultiva, trebuie sa ne izbavim de raul care este in inima noastra. Si care este acest rau care se ridica impotriva dragostei? Invidia, slava desarta- ca sunte mai buni decat aproapele noastru..."

"Prin puterea de a ierta te asemeni cu Dumnezeu."

"Poruncile Mantuitorului, desi sunt atat de simple, par simple, cer foarte multa profunzime de la noi. Nu complexitate, cer o profunzime care ne uimeste prin simplitatea ei."

" Iubirea, spune Sfantul Siluan Athonitul, se poate deprinde, poate deveni un obicei. Sa ne obisnuim sa gandim frumos, sa ne obisnuim sa alungam gandurile rele, sa nu le credem."

"Parintii ne ziceau asa: Cand cineva iti greseste, te cearta, tu da vina pe diavol."

"De aceea a lasat Dumnezeu duhovnicii, ca sa nu ne ratacim, pentru ca avem raul in noi. Suntem bolnavi, suntem intunecati si o luam pe aratura..."

"Iarta, iarta pe cei ce-ti gresesc si pazeste pacea inimii si iata inceputul dragostei. Este mai bine sa vezi ca nu ai dragoste, decat sa vezi ca o ai."

"Iubirea este vesnica si neschimbata. Tot ce se schimba si trece nu este din iubire."

"De regula, la deznadejde ajung oamenii care au facut neascultare de duhovnicii lor."

"Dumnezeu sa ne ajute sa vedem viata duhovniceasca in esenta ei, si s-o lucram dupa puteri spre bucuria aproapelui noastru si a noastra si spre slava lui Dumnezeu, Care a binevoit sa ne descopere noua taina dragostei, taina veacului viitor. Pentru ca veacul viitor este un veac al iubirii neclintite si vesnice. Pentru aceasta ne ostenim, pentru aceasta ne indureram, pentru aceasta suspinam, caci nimic altceva nu merita efortul in afara dragostei."

"Smerenia nu se vede pe sine si nu judeca faptele celorlalti, ceea ce este izvorul linistii si al pacii fericite."

"Vom merge inainea Marelui Judecator, unde vom da seama de orice cuvant desert, de orice suparare desarta care ar fi putut fi anulata printr-o simpla intoarcere de gand. Cel care isi duce gandul catre sfarsitul sau si catre desertaciunea cautarilor si a ambitilor omenesti rabda usor orice suparare, nu judeca si din aceasta cauza este un om usor de purtat, , un om placut. Astfel de oameni sunt si nu sunt prieteni cu toata lumea, pentru ca nu-si mai apartin, ci au devenit un bun comun al tuturor, ca si Dumnzeu, ca si dragostea."

Savatie Bastovoi, a iubi inseamna a ierta

a iubi inseamna a ierta

Dumnezeu sa ne ajute sa ne (re)amintim in Postul Mare 
ceea ce e important a ne (re)aminti 
pentru a ne mantui. 
Doamne ajuta!

"Fiecare om cu bunavointa face un efort pentru a deprinde dragostea. Toti suntem constienti de neputinta noastra de a iubi si numai daca suntem nebuni credem ca avem dragoste. Dar daca avem putina sinceritate, putina seriozitate, vedem in noi la tot pasul aceasta neputinta de a iubi. Daca ma uit inapoi in viata mea, nu gasesc niciun om care sa ma fi iubit si caruia eu sa-i fi putut raspunde asa cum as fi vrut, asa cum s-ar fi cuvenit. Intotdeauna dragostea pe care am primit-o a fost peste puterea mea de a raspunde. Si in stradania aceasta de a intelege dragostea, de a raspunde celuilalt, dar mai intai de toate de a raspunde Mantuitorului Hristos, Care ne-a poruncit si ne-a rugat sa iubim, in stradania de a-L intelege pe Hristos in aceasta porunca, in stradania de a-L intelege pe Dumnezeu ca dragoste, fiecare dintre noi incearca sa iubeasca." 

Savatie Bastovoi- a iubi inseamna a ierta

...

"Absenta poeziei din sufletul omului neindreptateste specia umana, indreptateste insa agresiunea speciei. Nu am cunostinta sa fi existat un razboi al cailor. Adeseori m-am uitat deasupra arborilor si m-am bucurat ca existenta lor este un murmur. Niciodata un strigat." Nichita Stanescu

Asculta Radio Vocea Sufletului

de Luna Noua. de 11. de Martie. de lunea care-mi-pare-a-fi duminica..

"Făt-Frumos, ars de fulgere, nu căzu din el decât o mână de cenușă în nisipul cel fierbinte și sec al pustiului. Dar din cenușa lui se făcu un izvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lângă el arbori nalți, verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul izvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul izvorului într-un pustiu, unde până-atunci nu călcase picior de om?
Dar pe vremea aceea Domnul umbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele și fața unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt, mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Era Domnul și sf. Petrea. Picioarele lor înfierbântate de nisipul pustiului călcară atuncea în răcoarele și limpedele pârău ce curgea din izvor. Prin cursul apei cu gleznele lor sfâșiau valurile până la umbritul lor izvor. Acolo Domnul bău din apă și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată și mâinile sale făcătoare de minuni. Apoi șezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, și sfântul Petrea ascultând pe cugete doina izvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise sf. Petrea: "Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte". "Amin!" zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre mare, fără a mai privi înapoi.

Ca prin farmec pieri izvorul și copacii, și Făt-Frumos, trezit ca dintr-un somn lung, se uită împrejur. Atunci văzu chipul cel luminat al Domnului, ce mergea pe valurile mării, care se plecau înaintea lui, întocmai ca pe uscat; și pe sf. Petrea, care, mergând în urma lui și învins de firea lui cea omenească, se uita înapoia sa și-i făcea lui Făt-Frumos din cap. Făt-Frumos îi urmări cu ochii până ce chipul sf. Petrea se risipi în depărtare, și nu se vedea decât chipul strălucit al Domnului aruncând o dungă de lumină pe luciul apei, astfel încât dacă soarele n-ar fi fost în amiazi, ai fi crezut că soarele apune! El înțelesese minunea învierii sale și îngenunche înspre apusul acelui soare dumnezeiesc." 

Cine l-a azvarlit pe Fat-Frumos in norii cei negri si plini de furtuna ai cerului? Genarul! De ce nu s-a luptat Fat-Frumos cu Genarul?! Pentru ca: "Să se bată cu el Făt-Frumos nu putea, pentru că Genarul era creștin și puterea lui nu era în duhurile întunericului, ci în Dumnezeu." DA, el e: EMINESCU! :)

Fat-Frumos din Lacrima, Mihai Eminescu

Asculta Radio Vocea Sufletului

pentru ca vreau sa-L inteleg pe Dumnezeu

"Noi nu suntem nici inchizitori, nici nazisti ca sa osandim (...). 
Conceptiile acestea puritaniste nu sunt proprii Ortodoxiei, ele ne-au venit din alta parte. Noi nu suntem moralisti, noi suntem iubitori de oameni. Noi nu mustram pe altii, noi purtam neputintele impreuna. Noi am fost lasati in lume ca sa fim prieteni celor de care s-au lepadat toti prietenii, mangaietori celor straini si insingurati, ascultatori celor neascultati si alungati."

"De aceea nici eu nu pot sa ma mai uit la pacatele oamenilor decat cu inima miloasa. Pentru ca vreau sa-L inteleg pe Dumnezeu."

"Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca la Judecata oamenii nu vor fi intrebati de pacatele pe care le-au facut fiind biruiti de fire: nici de betie, nici de curvie, dar vor fi intrebati de ce nu au aratat dragoste." 

"Si mai ales vom da raspuns pentru stricarea dragostei."

Ieromonah Savatie Bastovoi

iubirea izgoneste teama

"A spus avva Antonie: am vazut toate mrejele vrajmasului intinse pe pamant, si am suspinat, zicand: cine o sa treaca printre ele? Si am auzit o voce care zicea: smerenia."

"Au venit frati la avva Antonie zicand: spune-ne un cuvant  prin care sa ne mantuim.
- Ati auzit Scriptura, va ajunge. 
Iar ei: si de la tine vrem sa auzim, Parinte.
- Spune Evanghelia: "Daca te loveste cineva peste obrazul drept, intinde-i-l si pe celalalt."
- Nu putem faca asa.
- Daca nu-l puteti intide si pe celalalt, atunci rabdati macar unul.
- Nici asta nu putem.
Daca nici asta nu puteti, atunci macar nu raspundeti cu rau pentru rau.
- Nici asta nu putem.
Atunci ii spuse batranul ucenicului sau: fa-le putina fiertura, caci sunt neputinciosi. Si lor le zise: daca aia nu puteti, aia nu vreti, ce sa va fac? Trebuiesc rugaciuni."

"A spus avva Antonie: va veni o vreme cand vor innebuni oamenii, si daca vor vedea pe unul nesmintit, se vor ridica impotriva lui, zicand: aiurezi- pentru ca nu va fi ca ei."

"A mai spus avva Antonie: eu nu ma tem nicidecum de Dumnezeu, ci Il iubesc, fiindca iubirea izgoneste teama."

"A mai spus: smerenia cu infranare indupleca fiarele."

"Arsenie, fiind inca la palat, se ruga de Dumnezeu, zicand: Doamne, calauzeste-ma cum sa ma mantuiesc. Si a auzit un glas spunand: Arsenie, fugi de oameni si te vei mantui."

"Tot el sihastrindu-se in viata singuratica, s-a rugat din nou cu aceleasi cuvinte. Si a auzit un glas spunandu-i: Arsenie, fugi, taci, linisteste-te, caci acestea sunt radacinile lipsei de pacate."

"I-a spus avva Marcu avvei Arsenie: Pentru ce fugi de noi? Batranul i-a raspuns: Stie Dumnezeu ca va iubesc; dar nu pot fi si cu oamenii si cu Dumnezeu. Miile si zecile de mii de sus au o singura voie, iar oamenii au multe vointe. Nu pot deci sa-l las pe Dumnezeu si sa merg printre oameni."

PATERICUL sau apoftegmele parintilor din pustia Egiptului



"Mai cumplit decat moartea este cel care nu intelege dragostea." Savatie Bastovoi