mi-e atat de rusine sa pasesc
pe acest taram al blandetii, al iertarii,
al fraternitatii
aici, unde insingurarea e prilej de intalnire
cu un vant duios si bland
aici, unde pasarile iti dezleaga taine
aici , unde nu te poti opri din plans
aici, unde in inima solitudinii
nu exista singuratate
aici
unde sensul iti desluseste tradarile
propriilor neputinte si
distorsionatelor fapte
aici
unde oglinda te arata
asa cum ne-ai vrea nicicand sa te vezi
aici nu se poate pasi decat trecand printr-o tainica moarte
aici nu mai e nimeni care sa te judece
aici esti propriul tau judecator-
suflete
aici
in linistea acestei retrageri
intelegi de ce trandafirul are un ghimpe in inima
pentru a reusi sa supra-vietuiasca
aici
e- de fapt- inauntru
tot ce e in afara-
si tot aici
trimise-au fost sa te indrume
inteleptele ganduri ale tuturor celor
care-au pasit- pentru o vreme-
in luntrea lui Caron
simte, suflete al meu
aceasta blandete, aceasta iubire
si vindeca-ti toate ranile ignorantei
vindeca-ti intalnirea cu propriul infern
rescrie-ti propria divina comedie
si multumeste Creatorului tau, tuturor fratilor, surorilor
sufletelor intelepte de pretutindeni
si nu in ultimul rand
lui Dante, poetul Florentei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu