despre reasezarea necesara sau maimutareala comoda

Iata de ce alegerea unui duhovnic inzestrat cu har de la Dumnezeu este o chestiune mai mult decat importanta!

"Nu ne este permis sa uitam de premisele noastre istorice: abia cu putin mai mult de o mie de ani in urma am plonjat din inceputurile cele mai crude ale politeismului intr-o religie orientala foarte evoluata ce a inaltat spiritul imaginativ al omului pe jumatate salbatic pe o culme ce nu corespunde evolutiei sale spirituale. Pentru a pastra oarecum aceasta culme este inevitabil ca sfera instinctuala sa fie supusa in mare parte. De aceea exercitiul religios si morala s-au inzestrat cu un caracter deosebit de violent, aproape rautacios. 
Bineinteles ca ceea ce este supus nu este dezvoltat, ci continua sa vegheze in barbarie originala in inconstient. Noi am dori, dar in realitate nu suntem in stare sa ne ridicam la inaltimea unei religii filosofice. In cel mai bun caz putem sa ne maturizam sub calauzirea ei. Rana lui Amfortas si sfasierea faustica a omului germanic inca nu s-a vindecat. Inconstientul sau mai este incarcat de acele continuturi ce trebuiesc constientizate pentru a permite eliberarea de ele. Am primit de curand o scrisoare de la o pacienta mai veche, ce relateaza reasezarea necesara prin cuvinte simple, dar potrivite:

Din rau mi s-a ivit mult bine.
Faptul ca am adoptat o atitudine retinuta, m-am opus refularii, am fost atenta si- implicit- am acceptat realitatea - ca am luat lucrurile asa cum sunt si nu cum le voiam eu- mi-a prilejuit o cunoastere stranie, dar si forte pe masura, asa cum mai inainte nu as fi putut sa imi imaginez. Intotdeauna m-am gandit ca daca accepti lucrurile, atunci te vor coplesi intr-un fel sau altul; dar nu este deloc asa, si mai intai poti sa iei atitudine fata de ele. < Anularea acelei participation mystique! > Astfel voi juca si jocul vietii, acceptand ce imi aduce ba ziua, ba viata, bine si rau, soare si umbra, ce se schimba mereu, iar astfel accept si propria mea fiinta cu laturile sale pozitive si negative si totul devine mai viu. Cat de nechibzuita am fost! Cum am vrut eu sa le potrivesc pe toate cu forta dupa capul meu!

Abia pe baza unei asemenea atitudini, ce nu renunta la nici una dintre valorile dobandite in evolutia crestina, ci din contra se ocupa cu iubire si indulgenta crestina de fiecare amanunt din propria natura, va deveni posibila o treapta mai inalta a constiintei si culturii. Aceasta atitudine este in cel mai adevarat sens religioasa si deci terapeutica, deoarece toate religiile sunt terapii pentru suferintele si tulburarile sufletului. Dezvoltarea occidentala a intelectului si vointei ne-a inzestrat cu capacitatea aproape diabolica de a maimutari aparent cu succes o asemenea atitudine, in ciuda protestelor inconstientului. Dar este intotdeauna doar o chestiune de timp pana ce pozitia contrara reuseste sa razbeasca apoi pe undeva cu un contrast cu atat mai strident. Prin maimutareala comoda se creeaza intotdeauna o situatie nesigura, ce poate fi oricand data peste cap de catre inconstient! O baza sigura se creeaza doar atunci cand premiselor instinctive ale inconstientului li se acorda aceeasi atentie ca si punctelor de vedere ale constiintei. Nu trebuie sa ne facem nicio iluzie asupra faptului ca aceasta necesitate este contrara cultului apusean-crestin si in special protestant al constiintei. Cu toate ca noul pare a fi mereu dusmanul vechiului, vointa de a intelege mai mult nu va putea ocoli descoperirea ca fara folosirea serioasa a valorilor crestine dobandite, noul nici nu poate lua fiinta."

C. G. JUNG