marți, 1 septembrie 2009

Magia e magie!









E ca si cand as da la o parte, adica as sufla cu mare grija si incredere peste praful care s-a asezat de ani, de mii sau chiar de milioane de ani peste copertile unei carti cumva familiare si totusi, niciodata citita, niciodata asimilata pe deplin…

E ca si cand as descoperi, dincolo de praful acesta de ‘aparente’, pasajele magice care m-ar putea indrepta catre mine insami; deschizi cu grija paginile prafuite, iar anumite litere incep incet incet sa straluceasca jucaus ca licurici in noapte, dezvelind Cararea catre ‘lumea din adancuri’ a sufletului tau. Asta am simtit! E ca si cand un cuvant, din mii sau milioane de cuvinte – un cuvant, numai unul, iti ramane intiparit precum o amprenta pe retina ochiului care a indraznit nu numai sa deschida, dar si sa urmeze cu incredere semnele primite prin aceasta carte!

Asa si cu sufletul meu de astazi…

…s-a umplut de praf de la o vreme, simt ca au trecut mii, milioane de ani peste el si uneori chiar eu il simt incercanat, ingenunchiat si speriat de anotimpurile prin care trece. Dar sunt un om binecuvantat, tocmai pentru ca mi se reaminteste din cand in cand sa mai dau la o parte aceasta iluzie prafuita de ani, aceste ‘aparente’ si sa privesc adanc si cu incredere spre micul univers care am fost si sunt!

…iar magia e magie si ce trebuie sa vezi si sa intelegi nu dispare asa usor in neant, cu una cu doua! Si cuvantul rasuna din nou din milionele de cuvinte pe care un om le-ar putea auzi intr-o saptamana: Si gandul vine: ‘ar trebui sa vad si eu filmul acesta…imi suna atat de familiar’…ar trebui sa citesc si eu cartea asta, ce cunoscut imi pare numele ei... ar trebui sa merg si eu acolo, nu inteleg de ce, dar demult vroiam sa fac asta!

…sau doar atat: un gand nerostit, negrait! a trecut o zi si filmul vine la mine, asa, din intamplare, la o zi dupa gandul dorit! Caci magia, cum am spus, e magie; nu are nevoie de tam tam, nici macar de graire… e suficient un gand sincer, de incredere si senin!

E ca si cand am citit un volum indepartat al identitatii mele; poate chiar asa suntem…cum sa intelegi cine esti acum, in aceast aparent PREZENT daca nu stii cine ai fost? Dar daca mayasii au avut dreptate si totul e ciclic si se repeta in timp? Cum poti intelege volumul trei din Razboi si Pace daca nu ai citit primul volum? Si poate va intrebati: dar cum sa le gasesc? Ei bine, aceste volume cu datele noastre sunt adanc intiparite in noi insine; ramane doar sa fim atenti la acele cuvinte care ne raman intiparite in memorie chiar si atunci cand suntem extrem de obositi, ramane doar sa fim atenti la oamenii ce trec intamplator pe langa noi de doua ori in aceeasi zi zambindu-ne senini… ramane sa ne ascultam sufletul si vibratiile lui in orice imprejurare; doar asa putem afla mai multe despre noi, pentru ca si atunci cand suntem orbi, magia apare, trece pe langa noi ca un clopotel sau ca un copil chicotind. Magia nu e muta, nu e sobra dar nici sacaietoare. Magia vine zambind in culori pastelate si uneori bate de doua ori la usa, credeti-ma…doar pentru ca stie ea cumva ca ati auzit-o de prima data!

MAGIA ARE CEA MAI INTERESANTA INTUITIE PE CARE AM INTALNIT-O VREODATA! :)

Lubileah, din Dorul de Astazi, 10 mai 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu