Dor de Eminescu

 "În zădar în colbul şcolii,
Prin autori mâncaţi de molii,
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,

Şi pe foile lor unse
Cauţi taine nepătrunse
Şi cu slovele lor strâmbe
Ai vrea lumea să se schimbe.

Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s-aibă preţ —
Ci trăieşte, chinuieşte
Şi de toate pătimeşte
Ş-ai s-auzi cum iarba creşte."

Mihai Eminescu - "In zadar in colbul scolii"




film preluat de pe:  Eminescu si culisele unui asasinat politic

 Asculta  Radio Vocea Sufletului

Intelepciune si Traditie

Înțelepciune și Tradiție - Mărturii despre Daci from Romanian Letters on Vimeo.

Asculta Radio Vocea Sufletului

sufletul trebuie sa se linisteasca

 
Aud tot mai des celebra propozitia in care am crezut si eu o vreme: 

"nu trebuie nimic!".

Si nu stiu de ce, dar sufletul meu, dupa ce a trecut prin anumite trairi, se intreaba tot mai des in ultimul timp:

"dar daca trebuie totul?!"

Astazi am vazut pe cer Floarea vietii... 
Si, cu lacrimi in ochi, m-am intrebat iar:

"dar daca trebuie totul?!"

Sper ca nu va veti poticni de limitele anumitor cuvinte si veti incerca sa deslusiti trairea din spatele lor... :) Mi-e foarte dor de Sambata... Si de Izvor. 

sub becul cel mai puternic

"M-am asezat sub becul cel mai puternic
ca sa ma vezi si sa stii:
sa nu poti spune vreodata
ca ti-am ascuns stângaciile mele,
asimetriile si zonele imperfectiunii.

Fiecare sarut a fost definit.
Fiecare îmbratisare, sarbatorita prin idei.
Atât de limpede îti stau în fata,
încât îmi poti vedea durerea si bucuria,
ca pe doi pesti, în doua nuante de-albastru,
înotând în cristalul trupului meu."


Nina Cassian- "Limpede"

Asculta Radio Vocea Sufletului

 

vantul transparent care m-ascunde...

 "Nu te speria de gesturile mele,
Tu cel care mă vezi,
Oricât de aprigă mi-ar fi mişcarea.
Fii înţelept şi bucură-te.
Eu sunt asemenea elicei avionului,
Neputincioasă până-i poţi vedea rotirea -
Ucigător este doar locul paşnic unde
Elicea avionului se-nvârte invizibilă.
Tu teme-te numai de spaţiu-n care
Îţi pare cum că nu exist, şi plângi
Numai în vântul transparent care m-ascunde."

Ana Blandiana- "Fii intelept"

Asculta Radio Vocea Sufletului

Frumosii Inaripati

Unii zic ca adevarul nu iti bate la usa...
 Eu ma mir in continuare de discernamantul acestor oameni, mai ales pentru ca imi sunt dragi si vreau sa-i inteleg, nicidecum sa-i judec. Trist e ca sar ei repede sa-i judece pe cei care deschid usa si, surpriza! dau nas in nas cu propriul lor adevar. Pai cu cine altcineva sa dai nas in nas, daca nu cu adevarul sau minciunica din tine? Fiecare pe directia pe care alege sa lucreze. Desigur, nu poti sa judeci decat ceea ce nu cunosti ... clar! 

De cand citesc articolul acesta imi vine mereu in minte o anume scena din filmul "Constantine"... daca o gasesc o postez, daca nu, asta e! Nu am chef in seara asta sa vorbesc despre scena asta. De fapt, de la o vreme incoace nu prea mai am chef sa vorbesc.. Stau in camera, citesc, ma minunez, il privesc pe yemayu cel mayas alb si pufos cum se uita si el mirat la mine, ne miram amandoi cand de una cand de alta, in general 'miraturi' sau mai bine zis 'miau-uraturi' legate de magie si de frumos... mai zambesc ghidus cand aud glasul bunicii care spune: "nimeni nu vorbeste in casa asta!". Atunci las sa treaca un anume timp, apoi ma duc la ea si ea imi spune povesti, uneori privim cerul si rugam zapada sa coboare si sa ne mangaie, desi stim ca deocamdata zapada nu are niciun chef sa se desprinda de inaltul cerului pentru a ne mangaia noua tamplele ...

Am sa va recomand un articol... am sa vi-l recomand si atat:

"Cel Bun, Cel Simplu si Cel Frumos" - Matei Florian

Apoi am sa ma duc sa citesc si apoi am sa incerc sa-l pictez pe Inger... pe Ingerul cel mai drag sufletului meu, cu crinul cel alb in mana... Si recitind acest articol imi reamintesc ca am visat intr-o noapte o lumina si dincolo de ea era un chip de om drag si am crezut o vreme ca poate fi o ispita, dar pe urma am inteles ca ispita vine cu tot felul de stari si capcanele sunt multe, rafinate si felurite... dar totusi, poate ca exista una pe care ispita nu o poate imita! Si de atunci ma gandesc mereu cum ar fi daca am vedea in fiecare om din viata noastra un posibil Inger, cum ar fi daca am gasi in noi puterea de a-i iubi intr-o asa masura pe oameni ca prin aceasta iubire sa ne amintim reciproc de aripa aceea pe care noi toti am pierdut-o candva... apoi si de cealalalta... si de inca una si inca una si inca una... cine mai stie cate perechi de aripi am putea avea?!? Dar, hmmm, pentru a putea face asta iti dai brusc seama cam cat mai ai de lucru la tine... :) Tot e ceva...

Ma tot gandesc de cateva zile sa-l pictez pe Inger, dar parca am asteptat cumva ingaduinta Sa. Si acum, citind acest articol minunat, am senzatia ca am primit unda verde... Si , desi dupa o anume noapte apa din mine putin s-a tulburat- se spune ca asa se intampla cu balta cand in ea se revarsa un izvor proaspat si viu de putere-  uite cum oamenii cei care lupta cu ei insisi pentru a-si intalni Inaripatii apar precum felinarele de lumina intr-o noapte adanca, fara de luna... 

Nimic nu ma induioseaza in aceste zile mai mult decat lupta omului cu sine insusi, cu slabiciunile lui, cu neputintele lui, cu temerile lui, cu tristetile lui... lupta aceasta, pe care cei puternici si cu credinta refuza a o abandona si cu cat e mai crancena lupta, cu atat ispitele si provocarile cresc, se inmultesc, gasesc cai de acces din ce in ce mai rafinate si mai subtile... Dar noi, noi o sa ne amintim, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca putem alege in fiecare clipa sa fim pentru semenii nostri un fel de Ingeri... nimic nu-mi pare a fi mai nobil... nimic... nimic... dar nimic! 
Sa ne ajute Dumnezeu sa reusim! Noapte buna, prieteni dragi!

 Asculta Radio Vocea Sufletului

Daca nu ati vazut inca filmul "Constantine" parca m-as incumeta sa vi-l recomand ca tema de meditatie pentru intrarea in 2013.  Poate ca ar fi bine sa-l revad si eu! 

Si "GH. COSER- 2013 sau eu sunt propriul meu obstacol"

 "Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume" 

hotarul cine din mine

"Caut începutul răului
Cum căutam în copilărie marginile ploii.
Alergam din toate puterile să găsesc
Locul în care
Să mă aşez pe pământ să contemplu
De-o parte ploaia, de-o parte neploaia.
Dar întotdeauna ploaia-nceta înainte
De a-i descoperi hotarele
Şi reîncepea înainte
De-a şti până unde-i seninul.
Degeaba am crescut.
Din toate puterile
Alerg şi acum să găsesc locul unde
Să mă aşez pe pământ să contemplu
Linia care desparte răul de bine.
Dar întotdeauna răul încetează-nainte
De a-i descoperi hotarul
Şi reîncepe-nainte
De-a şti până unde e binele.
Eu caut începutul răului
Pe acest pământ
Înnorat şi-nsorit
Rând pe rând." Ana Blandiana, HOTARUL

 "Să cad într-un somn ca-ntr-un fund de ocean
Fără ieşire şi fără plângere,
Unde visându-te o dată pe an
Mult să mă mir de viaţa mea, îngere." Ana Blandiana, CINE DIN MINE (fragment)

Asculta Radio Vocea Sufletului

Balada vamilor

"- Să nu te sperii - mi-ai spus -
Zeul de culoarea frunzelor vechi
Apare la vama de apus,
Are
Plisc de pasăre cântătoare,
Gemete închise-n auz
Şi ochiul deschis ca de mort.
E însoţit de căprioare
Şi cerbi
Înaintând regeşte-n perechi
Cununate cu inele veştede de ierbi -
El te va duce până la vama de nord.

Acolo te-aşteaptă
Zeul bătrân -
Din orbita lui dreaptă
Norii se scurg,
Din orbita lui stângă
Se face amurg,
E chircit şi e spân,
Are gura nătângă,
Cloceşte ouă de şerpi la subţiori,
Pe umeri îi cresc pene de ciori,
La coate aripi de peşte,
El croncăne rar, răguşit -
Glasul lui te-nsoţeşte
Până la vama de răsărit.

De unde
Trebuie să te conducă un copil
Care se-ascunde.
E zeu, dar nu vrea să recunoască,
Se face când ciocârlie,
Când broască,
Îi atârnă bărbi de păpădie,
Aripi flutureşti,
Coarne de crengi,
Cocoaşe de melci.
Poţi să-l ghiceşti
Doar
După şirul amar
De cocori
Care-l urmează,
După firava rază
Încârceiată deasupra lui
De trei ori,
După tremurul frunzei de dud,
Mai pripit.
Lasă-te hăituit - mi-ai şoptit -
Până la vama de sud.

Dar nu te trezi - mi-ai strigat -
Acolo te-aşteaptă stăpâna
Întregului regat.
Îţi va trece peste ochi mâna,
Să nu-ţi fie frică,
Să crezi -
Ea este zâna
Cu glas ascuţit de păun,
Cu miros de căpşună,
Cu fustele din foi de mătrăgună,
Cu buzele verzi,
Cu părul de apă aiuritoare
Spre mare;
Păsările îi trec prin corp,
Peştii prin plete -
Nu te trezi! -
Şopârlele-şi leapădă pieile bete,
Soarele stă în palma ei orb
Şi nu face zi
Numai luna de fiere
Picură de sus
Peste noi...

Dacă ai putere
Să visezi că adormi - mi-ai mai spus -
Poţi să te întorci înapoi
Prin vama de-apus."

Ana Bladiana, "Balada Vamilor"

Asculta Radio Vocea Sufletului

Iubiti-va mult! Mult!

 Valeriu Gafencu
Penitenciarul Aiud, 25 mai 1945

"Meditaţi în chipul cel mai serios. În faţa fiecăruia stă mormântul. Trecem prin Viaţă ca nişte simpli călători, către Patria Cerească. După felul cum vom trăi aici, pe pământ, aşa ne va fi dincolo: suferinţă sau fericire eternă! Nu căutaţi să vă îmbâcsiţi mintea cu felurite cunoştinţe inutile din această lume, căci asta nu zideşte sufletul cu nimic. “Şi ce-ţi va folosi ţie să cunoşti toate lucrurile lumii acesteia, când însăşi lumea aceasta este trecătoare?” spune, atât de frumos, Toma de Kempis, în Urmarea lui Hristos. Nu cunoştinţe multe ni se cer nouă, ci virtuţi şi fapte bune. Vă vorbesc în modul cel mai serios: faceţi-vă un examen de conştiinţă cât mai amănunţit. Cercetaţi-vă bine viaţa. Adânciţi-vă în interiorul fiinţei voastre şi cunoaşteţi-vă pe voi înşivă, cu toate păcatele şi greşelile săvârşite în viaţă. Scrieţi-le şi duceţi-vă în faţa preotului (duhovnicului) şi le mărturisiţi. Niciodată nu e prea târziu. Dar nu amânaţi nici măcar cu o singură zi. Vă vorbesc ca fiu şi ca frate al vostru, cu toată iubirea şi încrederea pe care o împărtăşesc pentru voi. Vorbesc cu toata convingerea sufletului, nu din cărţi, ci din propria-mi trăire, din aceşti ultimi ani, cei mai serioşi şi mai însemnaţi din viaţa mea, care pentru mine înseamnă totul… dar absolut totul. Mulţumesc din toată inima Bunului Dumnezeu pentru suferinţa ce mi-a trimis-o. Căci prin suferinţă mi-am purtat lumina sufletului şi am găsit calea Vieţii. Vă rog din suflet citiţi Biblia. În fiecare seară, înainte de a vă culca, în jurul mamei, strângeţi-vă voi, copile scumpe ale inimii mele, şi, cu seninătate, reculegeţi-vă câteva momente şi citiţi câte un capitol din Evanghelie, un capitol din Epistole şi câte un psalm. Cu multă evlavie apoi, faceţi-vă rugăciunea de seară. E mult mai bine primită de Dumnezeu rugăciunea în comun, pentru că sufletele toate se întâlnesc în acelaşi duh şi se înalţă spre cer cu multă cucernicie şi tărie. Cântaţi “Tatăl nostru”. Apoi culcaţi-vă liniştite, după ce, mai întâi, v-aţi închinat perniţele. Ar fi bine să aveţi candelă în dormitor. Cu candela aprinsă, în tăcere, fiecare să-şi examineze faptele, vorbele şi gândurile de peste zi. Imediat ce-aţi constatat o greşeală, să v-o mărturisiţi cu sinceritate, cerându-vă iertare. Apoi…somn uşor. Iubiţi-vă mult! Mult! Spuneţi-vă singure una alteia greşelile, cu dragoste. Ajutaţi-vă mereu. Iubitele mele, ar fi cel mai mare şi mai frumos lucru pe care l-aţi realiza: o familie creştină. Orice inimă necăjită să-şi găsească mângâierea între voi. "

Sfintii Inchisorilor 

o alta clipa a trezirii

Ah, sa adormi spre dimineata cu un zambet larg pe chip... 

si sa trezesti din vis cu hohote de ras sanatos 

si de Viata!!!

La Multi Ani Frumosi pecetluiti cu Viata, prieteni dragi!

Va imbratiseeeeeeez cu draaaag!!!

Am tam tiri raaaaam

Bam bam! :)

" Totul se afla in toate

rana mea dureroasa-n rana ta dureroasa

starea ta de echilibru in starea mea de echilibru

si poezia-i in tine

dar si tu in poezie esti

Totul se afla in toate

si marunta noastra fericire omeneasca

care degusta apa

care chiar apa este

pentru cei insetati

Insa apa poate si un copac

si-un castravete si un amurg de soare

si piatra poate fi

(daca mai tineti minte basmele)

Apa poate fi si

rana mea dureroasa in rana ta dureroasa

Starea ta de echilibru in starea mea de echilibru

Apa poate fi si noaptea aceasta

si eu insumi poate fi

cand eu te ascund

pentru o clipa a trezirii."

Ivan Miroslav Ambrus, "O alta clipa a trezirii" 

Asculta Radio Vocea Sufletului