si iar am plans...

refuz scufundarea
in capcana de nemasurat
a abisului inacrit
de trufie
si spaima

apa sfintita
din creuzetul
pacatoasei de mine
asteapta stapanita
ultima implozie
de vulcan

iata ce am invatat-

intre a fi
sau a nu fi
sa aleg
fiorul
de Viata

iata ce am invatat

pe scena erau noua actori
'cu manole
zece'

lipsea
al 11-lea

am trecut pe langa ei
cu pasul linistit
ca ultima suflare
de rece

niciun fel de dor
nu-mi impovareaza astazi
dorinta
de cand i-am zarit
chipul cazut intr-un cearcan
nevindecabil

nedescifrat

nici macar scartaiul sacru
al ghilotinei vegheate
de asprul
tamplar

pacat de toti ceilalti
de care am uitat o vreme
in timp ce scrijeleam mormantul
pe interior
cu un indemn sfios
de Inviere

dar poate tocmai ei
au inteles-
si au iertat-

m-am asezat apoi tacuta
pe un alt fel de tron
si am privit cu inima deschisa
un alt fel
de dor

cum te numesti?
au intrebat ei
pe un ecran imens

Pacatoasa Teodora
Pacatoasa Teodora
Pacatoasa Teodora

pe tronul acela
domnea Curatenia Copiilor
si Candoarea lor
in trupuri senzuale de
tinere fete

si-am plans ingaduit-

in timp ce maicutele
se bateau
cu neaua cea alba
si rasul lor
imi vindeca iar si iar
rana cea dalba

am plans ingaduit

stiam ca ai creat
un vis pe scena
cu pulberi magice
de luna

si iar am plans
cand am simtit
in tot frumosul metaforic
si de netagaduit

mirosul impamantenit
de laudabil
si

minciuna

Kapitalism- our improved formula

Un film de Alexandru Solomon pe care cu siguranta l-ati vizionat deja. Totusi, pentru cei care inca nu au reusit sa-l vada am gasit intreg filmul documentar si-l dau mai departe, cu toate ca eu personal l-am vazut deja de doua ori.

In aceasta seara marturisea domnul regizor la Festivalul de Film Astra (care se desfasoara in perioada asta la Sibiu) cum ca vreo patru dintre 'personajele' acestui film au fost la premiera si s-au simtit atacati cand sala intraga radea de se prapadea in prezenta domniilor lor. Si n-am putut sa ma abtin si m-am intrebat: s-or fi simtit oare ca domnul Becali, cel care- atat de plin de maiestrie- stie sa se adapteze oricarei situatii si oricarui mediu? Hmmm, mie mi se parea ca in curul domnului Becali (scuzati, va rog, lipsa nobletii) era un morcov atat de mare, cum nu mi-a mai fost dat sa vad la nicio premiera, dragii mei. Voi ce parere aveti? Hahahahahaaaaaa! Macar sa radem de ei si de snobismul care le iese prin toate orificiile, ca atata ne mai ramane... Desi, vorba bancului aluia care-mi place mie: 'radem, glumim... da nu parasim incinta!'

A, da , inca ceva: detaliile acestui film m-au cucerit definitiv! Portretele de pe pereti, articolele din ziar adunate si lipite in agenda, forma ochilor acestor domni, camasa roz inchis pe tenul negricios, tinuta 'nobila' a domnului arhitect si minunata lui poveste cu dacia in apusul soarelui si multe altele pe care le veti descoperi singuri... m-au cucerit definitiv! Vorba profului: "am inca-o drama la activ..."



Festivalul e minunat! Daca aveti timp si posibilitati, nu ezitati sa dati o fuga pana aici.

si umbra...

asteptand asteptari-

asteptati asteptate-

sorb clipitul ochiului cald

care scartaie grav

si miroase a ger

neclintit

numar stelele din cenusa aspra

a omului  vechi

numar invers

de la coada la cap

asa cum desiri firul de aur 

din lana trupului om tricotat
in prea multe iscoade

un singur Ochi

cu andrele

de Viata si Moarte

numar

ca sa-mi amintesc

cifrul sau cifra

11 12 13

sau

111 231

sau

321 111

numar de la coada la cap:

trei unghiuri

doua unghiuri

un(ghi)

parca asa era

parca asa era

sopteste cineva

visul unui vis dintr-un vis Inceput

primul ochi tricotat

parca asa era, sopteste un corb

parca asa era si

atunci

acelasi ger, aceeasi ceata

acelasi templu, acelasi vis

parca asa era

exact asa-

numai titanii, uriasii, gigantii

ne priveau altfel-

si umbra piramidei altfel 
cadea

si ne iarta noua precum si noi iertam

motto: 'o luntre, doua luntri in pana luntrii mele!'

Eu cred ca ma senilizez pentru ca altfel nu-mi explic greselile ortografice pe care le comit in ultimul timp. Dar atata vreme cat ma corectez singura la lumina clara a zilei, sper sa ma iertati. De vina o fi drumul de doua zile din Bruxelles pana aici sau 'luminita' din fundul scolilor din Romania alaturi de care am calatorit patru zile dus-intors (nevoita fiiind, desigur) si care- datorita gradului 'evoluat' de asistent universitar doctor- a reusit, involuntar, sa ma convinga sa renunt la ideea de a face un master aici, pe plaiul nostru mioritic. Nu de alta, dar vorba d-soarei asistent universitar doctor- e tardiv de tarziu. Fir-ar sa fie de treaba daca nu sunt astia mai ceva ca merele alea putrede si mancate de viermi... greu, frate, sa te pastrezi fara pata daca stai prea mult printre ei.

Daca va spun ca la mima un student extenuat pana in fiinta de prostia d-soarei isi baga piciorul in ele de reguli ale jocului si-n loc sa continue sa-i raspunda cu da si nu ii spune: 'e din biblie', 'din vechiul testament',' sunt doi frati', 'si-a ucis fratele' si degeaba, d-soara asistent universitar doctor nu stie, ma credeti? Poate ca nu, dar o sa ma credeti pe cuvant, sunt sigura, cand studentul finalizeaza cu: 'incepe cu CA- si se termina cu -IN!' iar raspunsul dansei e tot o tacere... timp in care intreg autocarul si toti studentii, fara nici un fel de retineri, incep sa-si faca cruci...
Asa ca, va rog, iertati-mi gresalele cele fara de voie care stiu ca v-au bruiat retina: mi-e creierul deranjat, aburit si mai ales obosit. Cum naiba sa te pastrezi curat printre astia?

Pot simti privirea doamnei Iegariu sagetandu-ma dintr-un anume timp trecut... :(

Promit ca de-acum am sa recitesc ciornele de trei ori pana sa le dau unda verde la 'publicati postare'. De genul asta de greseli chiar mi se face rusine... Dar pesemne ca uneori gresim cumva intentionat ca sa (ne) putem ierta iar si iar, in special pe directiile care ni se par ceva mai greu de iertat... Deci, daca tinem cont si de alte aspecte mai absconse ratiunii, intelegem ca exista mai multe explicatii :)
Printre care si acest cantec, ha! ha! ha-ha-ha!

inception

A venit, pare-se, si timpul potrivit pentru a viziona acest film.

Nu as avea multe de adaugat dintr-un singur motiv: e genul de film pe care fie il intelegi pana in fibra lui cea mai absconsa, fie crezi ca l-ai inteles si ii ratezi splendoarea. Dar, desigur, asta e doar opinia unei minti inguste de om, si ce e omul decat un univers infinit care se poticneste atat de des tocmai in ce stiu eu ce limite imaginare?

Atat as mai zice: unul dintre filmele mele preferate din ultimul timp...
Era sa cad in capcana de a-l numi marele perdant, dar intre timp mi-am amintit ca incepe incet si sigur sa mi se rupa de toate premiile si de toate juriile si mai ales de recunoasterea unora dintre ele, printre care, desigur, si a juriului oscar, haha. Jos palaria in fata cunostintelor acestui regizor, in fata subtilitatii si inteligentei lui, a echipei pe care si-a ales-o si nu in ultimul rand a subiectului ales. Si DA, exact asa se privesc cei care au impartasit acelasi vis si aceeasi lupta, aceeasi spaima si aceeasi tinta, chiar si atunci cand nu stiu ca au facut asta! :) Noapte buna, prieteni!

LIBRA

Daca ar fi sa numar Balantele foarte importante din viata mea, as ajunge la numarul magic 7! Daca as gasi cuvintele potrivite care sa descrie importanta acestor Invatatori in viata mea, as subestima aceasta importanta. Asa ca am sa ma folosesc de acest cantec si de imaginile minunate din filmul lui Bergman, care descriu perfect acest gen de relatie, nu inainte de a le multumi, stiu ei mai bine pentru ce! :)



Concluzia ar fi ca nu poti deveni un cavaler veritabil pana nu joci sah cu Moartea... :)

printre cEi

Prin cristalida ochiului vechi

simt cum o noua faptura mijeste trezirea

tacut si discret

O ascult si ma ascult

de parca ar fi vocea ingerului care m-a smuls candva peste ape

dintr-un gol plamadit de nicaieri

Nu stiu cand am uitat pentru prima data cine am fost-

cine sunt-

umbra visului meu cu paharul lui de vin

cu tot

s-a pitit lamurita

intr-un fel de tradare

La masa erau 12 apostoli

intunecati, haituiti

care mai de care.

toti purtau numele

iuda iscarioteanul

chipuri diferite, smulse

din aceeasi Fiinta

Umbra mea a ramas acolo cu ei

intr-un fel de trecut

dezlegat

maestrul iuda

isi saruta discipolul pe obraz

Inca ar mai putea fi absolvit 

daca nu i-ar veni iar si iar

acelasi gand intru savarsirea actului final:

desperare

in vazul lumii

iuda isi saruta discipolul pe obraz

discipolul clipeste

nu-si mai pastreaza privirea fixa, ca altadata

inspre tunelul albastru din vis

unde sta pironit Cel Ales

printre cruci de talhari

discipolul clipeste

deschide incet ochii

nu a mai ramas decat el

si bataile inimii sale

hum hum hum hum

aici, acum, in aceste clipe

paseste cu ingaduinta si sfiala

pentru ultima oara

printre cEi ce-au primit in vremuri trecute

un sarut pe obraz

tu esti somnul

O alta poezie de pe lista aceea despre care va vorbeam eu zilele trecute. Si da, am ales-o cu ani in urma pentru admiterea la actorie (sa fi stiut de pe atunci ca il voi intalni pe ochi de caine-(alb)astru?)

"Întotdeauna toţi m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarnă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sângele cere sânge,
Când ninge
Şi lascive, ameninţătoare,
Funii lungi de argint
Scămoşat mă încing,
Ninsoarea îmi cere şi mie să ning.
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu eşti somnul din care
Nu vreau să mai ies,
Rar câte-o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheaţă pe mine,
Mă strânge,
Mi-e cald în somn şi bine
Şi ştiu că o să mor,
Aş fi iertată
Dacă m-aş trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decât,
De sub pleoapele închise izvorât,
Fâlfâitul acesta uşor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urmă labirint,
Unde m-aşteaptă-o dreaptă judecată
Care-o să mă găsească vinovată
Poate
Şi-o să mă pedepsească
pentru toate Iubirile pe care le-am netrăit
dormind." Ana Blandiana

Piesa asta as asocia-o de acum inainte cu un fel de trezire... :)

in asfintit

"In asfintit regaseam
umbra si sufletul meu linistit,
acela cu care nadajduiam
sa trec in eternitate.
Auzeam strigatele cum se intorc mirate
iar pe pamant. Si cerul se facea
albastru-mprejurul tau, stea
a serii...

Era pe la mijlocul verii,
cand graul se coace si suna.
Nu eram singura, ci-mpreuna
cu arborii si cu alte fiinti
plamadite din cel dintai lut
al lumii, in ere uitate, fierbinti.

Cu totii atarnam in picatura
luminoasa ce precede noaptea.
O presimtire strabatea faptura
mea pieritoare:
oare-aveam sa te vedem, inca, maine, soare?
Nu-i asta ultima clipa?
Si asfintitul, stralucita risipa
a culorilor, ne-nspaimanta.
Adio, adio, sufletul palpaia,
si-n timpul vesnic clipa mea cadea."

Magda Isanos

in her absence

Nu umbrele sunt cele care incearca sa ne sfasie. Am putea trai bine mersi cu ele, ascultandu-le, daca nu ne-ar strafulgera din cand in cand gandul ca am putea fi mai mult decat umbra pe fata pamantului. Nu, nu umbrele sunt acelea care ne sfasie existenta aceasta marunta, ci lupta pe care o ducem cu ele, in speranta ca intr-o buna zi isi vor insusi smerenia si buna cuviinta...

"She surfs in my body
from the bottom of my heart
to the tip of my horn
and back again

sometimes she takes a break
in my pancreas she drinks her coffee
sometimes she stops for a sandwich
around my kidness

in her absence
I am happy for a short while
I think that I might have freed myself
but within seconds
she is back on the move

floating in my blood vessels
she is heavy
she scratches my inside
I am bleeding to death
and she is happy."

Gilad Atzmon