vineri, 30 octombrie 2015

pentru sufletul meu de astazi


Din satul plin de viata de-altadata

"M-am saturat de-atatea evolutii
Durerea mosilor, de bun ramas.
As vrea-napoi odorul cu traditii
Cuvantul sfant rostit fara de glas.

As vrea-napoi iubirea si placerea
Fiorul dulce-al clipelor ceresti
Si cinstea, demnitatea si tacerea
Ce-au fost candva averi imparatesti.

Satul de fiare si prostii moderne
As vrea iar lumea simpla de demult
In linistea frunzarului ce-si cerne
Cantarea fericirii, cer prea mult?

E prea mult, oare, prispa cu-nserarea
Povesti soptite-n taina in pridvor
Magii din spuma lumii cu-ntomanarea
Un susur cald, adanc, linistitor

Din satul plin de viata de-altadata
In care ne-am trait candva iubirea
Ce a plecat pe drum ingandurata
Sa-si caute prin vremuri fericirea.

Bordan

poezie preluata de aici: Era atunci, era frumos...

sâmbătă, 24 octombrie 2015

poetry. just poetry.


Imi suna a Psalm cantecul asta... un anume Psalm care mi-e drag tare mie, asa.

I'd lie down in darkness with devils
And awaken with strangers that I never knew

I'd follow the hoofbeat of heartache

If I thought they'd lead me to you

There's so little magic in morning 

Butterflies in your eyes and a tear drop or two 

I'd run through the dawning with danger

If I could be running to you

If I cry down to God in the morning

'Who am I? Where am I? Why am I still alone?'

He'd probably show me a highway

Leading to you and to home

There's so little magic in midnight

Fireflies in your eyes and a sparkle or two

I'd dance through the darkness with danger

If I could be dancing to you

If love gives you life or takes lifetime

I'll give love or take love to you





joi, 15 octombrie 2015

in afara de faptul ca un singur om...


duminica am vazut o oglinda care ma iubea-
s-a apropiat incet, nici nu stiu cand a ajuns aproape de mine;
in ochii sai n-am indraznit sa privesc mai mult de o secunda
intr-o tandrete nepamanteana m-am zarit
in ochi strain,- pentru prima data
purtatoare de-O taina necunoscuta.

duminica, o oglinda care ma iubea s-a asezat, intr-un final, 
 aproape de mine;
nu cred ca stia ca ma iubea
nu era prilej de tulburare, desi o emotie din vremea copilariei
strabatea, cu viteza luminii
o distanta din ce in ce mai mare.

duminica- ziua nasterii mele-
fix de ziua mamei mele care iata, cum le potrivea-
am vazut, pentru prima oara, in acest oras
un chip strain 
care raspundea tristetii cu o duiosie de invidiat.

e joi, e ora 1 si 11 minute
cand iti scriu tie ce-as vrea sa scriu, de fapt, intregii lumi:
iata, ai fost insultat iar eu ti-am ascutat tacerea 
si in tacere m-am cutremurat.
caci era o tacere, era, cu adevarat.

eu nu stiu sa tac in felul acesta-
cand tac, mii de ganduri ma dau de gol
mii de microexpresii isi fac culcus in negraitele-mi vorbe
dar tu, tacand in felul acesta
ai fost, pret de o clipa, cel mai frumos nemuritor;-

iata, un gest, si ti-ai castigat vesnicia!

de lespedea tristetii cand te-ai apropiat-
as fi vrut, cat as fi vrut sa pot invia bucuria.
dar iata, m-am ales in schimb cu un poem ratat
caci duminica e ziua data spre odihna
gandului mult prea impovarat.

de fapt, abia acum imi dau seama ca totul s-a petrecut intr-o
interesanta zi de sambata
cand copiii dansau pe ringul de dans
cand priveam nedumerita in jur si nu intelegeam mai nimic
in afara de faptul ca un singur om, un singur om mi-a confirmat 
ca-n ochii lui as putea parea un om 
cat de cat normal;

a fost cel mai frumos dar primit
de cand m-am reintors in acest oras.
nu ca l-as fi meritat, n-am oferit nimic la schimb
decat o searbada zi de sambata posomorata
transformata intr-o vesnica duminica
de neuitat.

si pe cuvant:
 nimic nu-i mai frumos pe lumea asta
decat sa poti sa ii privesti pe unii dintre cei indreptatiti
sa se indreptateasca-

cum TAC.


sâmbătă, 10 octombrie 2015

acest altcumva vis


- ce mai vezi?! m-a intrebat
gandul gandului care se furisa pe nestiute
- ce mai vezi, tu, zaneteco, ametita pamantului
ce mai vezi dincolo de visul visului celui trufas?!

- vad o mama invelindu-si pruncul
si un prunc imbratisandu-si mama
vad un prunc certandu-si unul
si pe unu dezvelindu-i taina

vad albina cautand petala 
Margaretei care n-are chip-
un Pilat din Pont dialogand pe drumul 
unui rosiatic clar de luna 
din al vagabondului sange ivit

mai vad felinare stinse-n noaptea nuntii
imbratisate, insa, de-un arbore stravechi
un gingas si sfios de felinar mai vechi
si-o buburuza vie si rosie ca vantul.

mai vad un tanar brun ce a-nteles ideea-
mai vad ceva ce-as vrea si n-as mai vrea sa spun
mai vad, din cand in cand si 
cate-un aspru span
.....

si dincolo si-n toate astea
eu
fara de voie, fara Dumnezeu

dormind sau suspinand sau retezindu-mi parul
si incercand sa nu-ti tot tulbur somnul
cu fiecare zgomot de foarfeca ivit
dintr-un natang cosmar, pe cand eram un chip
cu doua, patru fete si inca si mai multe

daca-ntr-o buna zi le-as tot simti pierdute
n-as mai visa cosciugul in care, despletita
adoarme chipul aspru de fata obosita
ce n-a facut nimica, decat sa-si aminteasca
cum ca a fost odata
a fost ca niciodata.

si-n pulsul de poveste sa-ti bata Dumnezeu
si sa iti aminteasca ca ai trait ateu
desi ai vrut sa rupi gardul ghimpat de ganduri
mult prea ucigatoare, mult prea mult multe randuri

tacerea ce-altadata odihna iti parea
sa se prefaca-n ganduri astazi pana si ea
pana si ea sa stie ca vremea e aceea
ca insasi ea, tacerea sa-si freamate durerea

si de n-as fi nebuna mai ca as adormi-
dar uite, rasul asta ma-ndeamna iar a FI-

ales a fost, se spune, cu mult mai dinainte
ca fiecare suflet ce naste din cuvinte
sa fie potrivit cu vremea-n care vine
sa nu se poate plange, sa nu poata apune-

ci sa-si invinga spaima de a se sti-n sicriu
sa rada si de-acolo, sa strige: inca-s viu!

o, nebunie sfanta, ai coborat in noapte
si cat o sa dureze acest altcumva vis?
sunt sau nu sunt faptura, sunt viata sau sunt moarte?-

dar iata ca-n mormantu-mi zac vise fermecate
dar iata ca-n mormantu-mi
surade un suras
care nu-i nici sirena si nu-i nici verde fata
e doar a celui Singur-

Firescului proscris.


joi, 8 octombrie 2015

Fraternitate



"Nu trebuie confundata Crucea lui Hristos cu "Crucea Rosie" si crestinismul cu militantismul social... Cu siguranta, "Crucea Rosie" este o ramura importanta a Arborelui lui Hristos, dar nu este Arborele insusi!

Numai contactul cu interioritatea cea mai profunda si nasterea omului nou in noi schimba radical raportul nostru cu lumea si cu ceilalti. Doar la acest nivel poate fi celalalt perceput ca frate pe cale, in constientizarea ca suntem una in fiinta."

"Acceptarea inaceptabilului este CHEIA care deschide USA spre MISTER!"

Karlfried Graf Durckheim, Dialog pe calea initiatica

sâmbătă, 26 septembrie 2015

how do you observe?


Ce m-a determinat sa ma apropii de acest om? Am citit cate ceva despre viata lui si m-a impresionat cel mai mult faptul ca a fost denumit "omul care nu vrea sa devina zeu". Apropo, s-a mai intrebat cineva recent de ce unul dintre cele mai geniale filme ale acestor timpuri pe care le traim se numeste Mr. Nobody?! 

In rest, sa ne fie noaptea cat mai luminata cu putinta si ziua cat mai impacata cu ea...

joi, 17 septembrie 2015

cautand raspunsuri...



"The individual loses his guilt and exchanges it for infantile innocence; once 
more he can blame the wicked father for this and the unloving mother for that, 
and all the time he is caught in this inescapable causal nexus like a fly in a 
spider's web, without noticing that he has lost his moral freedom. But no 
matter how much parents and grandparents may have sinned against the child, 
the man who is really adult will accept these sins as his own condition which 
has to be reckoned with. Only a fool is interested in other people's guilt, since 
he cannot alter it. The wise man learns only from his own guilt. He will ask 
himself: 

Who am I that all this should happen to me? To find the answer to this fateful 
question he will look into his own heart."


C. G. Jung, Collected Works, vol. 12, par. 152




luni, 14 septembrie 2015

...


Pentru ca zilele trecute am avut un vis... 
Pentru ca sunt vise care nu mai vor sa iasa in lume, desi as vrea sa le povestesc lumii intregi! De la facerea lumii au fost mereu luate in ras si batjocorite pentru ca oameni naivi ca mine n-au invatat sa taca la timp. Am facut, poate, multe greseli in aceasta lume. Habar n-am, Dumnezeu stie si ma rog Lui sa mi le descopera la timp. Dar, daca as fi invatat mult mai devreme sa tac si sa nu-mi tot arunc tainele sufletului in lume, acum as fi fost un om mult mai linistit, impacat si ceva mai intelept.
A fost un vis... un fel de cosmar. Dar la final s-a transformat intr-o rugaciune.

joi, 10 septembrie 2015

in contradictii fara iesire


Una dintre cele mai frumoase si sincere rugaciuni la care sufletul meu a ajuns.
Multumesc lui Dumnezeu (si) pentru aceasta incurajare!

"Cu inima indurerata, ii arata starea jalnica in care se afla:

Tu mi-ai dat porunca Ta- sa iubesc, si eu o primesc cu toata fiinta mea; dar iata, eu nu aflu intru mine insumi puterea de a dobandi aceasta dragoste... Tu esti dragoste; vino Tu Insuti si te salasluieste intru mine si savarseste tot ceea ce ne-ai poruncit, deoarece porunca Ta este mai presus de puterile mele. Duhul meu se istoveste in cautarea Ta. Nu poate duhul meu sa patrunda in tainele vietii Tale... vreau ca intru toate sa savarsesc voia Ta, dar zilele mele se scurg in contradictii fara iesire. Ma inspaimant la gandul ca Te voi pierde pentru aceste ganduri rele care se incuibeaza in inima mea; iar aceasta frica ma rastigneste."

S-A DUS SA-L VADA PRECUM ESTE


marți, 1 septembrie 2015

un loc de trecere, un loc de intalnire


"Iadul e inlauntrul meu. Am uitat sa va spun: Imparatia Cerurilor este in interiorul meu. Am pornit intr-acolo si am ajuns in iad, si acolo L-am intalnit pe Hristos cel viu pentru mine. Pentru ca El S-a intrupat luand tot ce e in trupul meu, tot ce am mostenit, tot ce am facut, tot ce e in trupul meu de la Adam incoace. Acesta este Adam ipostatic de care vorbeste Parintele Sofronie. Ce este important, este ca sa nu intram in iad ca sa ramanem acolo. Cineva spunea ca iadul este un loc de trecere. Pentru mine este un loc de intalnire. Si am avut o mare bucuire cand Parintele Rafail Noica a spus ca “omul, Adam, l-a pierdut pe Dumnezeu in Rai, si L-a regasit in iad”. Orice alta intalnire cu Dumnezeu este acolo unde mi-a zis mie Parintele ca mi se pare ca sunt. Putem medita, putem sa cultivam bucuria, si pacea, si virtutile, atat cat e posibil omului – pentru ca este posibil, caci omul este dupa chipul lui Dumnezeu – dar pana nu coboram in iadul din noi, ca sa ne asumam omenitatea, nu ma intalnesc cu Hristos care a coborat sa se intrupeze. Nu a venit sa-mi dea sentimente si nici sa ne spuna ideologii."

minunate-pilde-si-invataturi-ale-maicii-siluana-vlad-pentru-noi