...

te priiiiind!!!!!!

...

“Cine s-a învrednicit a se vedea pe sine însuşi este mai bun decât cel ce s-a învrednicit a vedea îngeri.” - Sfântul Isaac Sirul

a visa, a iubi, a ierta, a vindeca

"Viața nu este doar durere, ci este șansa de a visa, de a iubi, de a ierta, de a vindeca tot sângele neamului. Cântă liniștea și nu te grăbi! Nu uita să îţi laşi inima să cânte acel cântec pe care îl auzi doar tu şi Doamne. Porţi paradisul în tine…"
 

(Puține lacrimi, multă bucurie)- Parintele Hrisostom Filipescu

za reci na ea

daimonului meu, oricare-ar fi el...

azi noapte a venit iar daimonul meu-

ca un copil a venit, tremurand

 m-a trantit cu putere la pamant

 si ne-am jucat de-a lupta o vreme

el tragea de sufletul meu 

in patru parti impartindu-l

intinzandu-l cam cat sa cuprinda 

intreaga lume cu sufletul meu-

daimonul meu.

ma zbateam sub povara bratului sau

el radea in hohote:

stai locului, mi-a zis.

stai, ma, locului!

de cand te-ai nascut ma tot lupt cu tine

iar acum, ca mi-ai imblanzit buzele si parul de vant

n-ai putea sa stai si tu locului

si sa nu-ti tot zburzi mintea asta a ta catre nefire?

e obositor, pe cuvant!

n-ai putea sa-ti vezi si tu de nastrusnicul vis

si sa nu mai iei in seama

guraliva fire?

n-ai putea, ma, sa stai si tu o clipa locului

cat sa te sarut pe buze

si cat sa-ti intind fiinta asta tampa a ta in cele patru zari

cat sa cuprinda marginile, 

pamanturile?

-pentru ce tampa, iar-

pentru ce iarasi tampa?!

razand mi-a raspuns daimonul meu:

tu crezi ca esti unu

tu crezi ca esti doi

tu crezi ca esti trei sau patru

sau unsprezece 

sau treisprezece

 dar uite, 

eu am venit sa-ti intind sufletul in cele patru zari

sa-ti re-amintesc ca esti 

tot ceea ce nu stii despre tine ca esti-

de asta am venit!

 asa ca stai, ma, o clipa, locului!

apoi m-a sarutat pe gura daimonul meu

si toate salbaticiunile pamantului 

s-au trezit la viata intr-o clipita:

"leii, vulturii si potarnichile, cerbii cu coarne inramurate

gastele, paianjenii, pestii cei tacuti ai apelor, stelele de mare

si cele ce nu puteau fi vazute cu ochiul liber

intr-un cuvant, toate vietatile"...

s-au trezit la viata, pe rand, fiecare.

schimbul atomilor!

mi-a spus daimonul meu

imparatia vointei universale!

apoi ne-am trantit pe spate, 

razand in hohote eu si cu daimonul meu

apoi a cantat cocosul, 

dar nu de trei ori

 si se facuse dintr-o data

lumina.

dar cand vine iubirea...

 "Iesi din cort, prietene, sa stam fata in fata,
privindu-ne, sa tacem impreuna, mereu intrebandu-ne
in sine celalalt daca e,
si cum pe sine insusi se simte."

Nichita Stanescu

 

 

"Judec dupa mine insumi: daca Domnul m-a iubit atat, aceasta inseamna ca pe toti pacatosii El ii iubeste ca si pe mine."

Grea este viata fara iubirea de Dumnezeu; sufletul este intunecat si posomorat, dar cand vine iubirea, bucuria sufletului e cu neputinta de descris."

"Din iubire sufletul doreste fiecarui om mai mult bine decat pentru sine insusi si se bucura cand vede ca altii stau mai bine decat el si se intristeaza cand ii vede ca sunt chinuiti."

Cuviosul Siluan Athonitul, "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei"

Prietene, intelegi ca trebuie sa plang? 

Promisiunea - Wu Ji

 Un sclav, printr-o interesanta asociere de imprejurari si purtand o masca a soarelui pe fata, decide sa ia niste decizii mai nebunesti.

- Tu trebuie sa traiesti! ii spune el- purtatorul mastii soarelui- celei care e pe cale sa-si tradeze regele. Si astfel regele e ucis de acest sclav purtand o masca care nu-i a lui, dar care-i vine bine. Oare de ce trebuie sa moara acest rege care-i asigura fetei luxul si bunurile materiale?! ... Interesant simbolul aruncarii hainelor! Hai sa ne imaginam ce-o sa inteleaga acel deget aratator din acest simbol. Mi-a mers la inima modul in care s-a gandit regizorul sa ne infatiseze acea mana aurie si acest deget aratator. Caci da, este o mana aurie, chiar este! Si mai interesant faptul ca acel deget, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa cada. (Un caz fericit in aceasta poveste!) Si frumos cine alege sa reteze acest deget. Dar interesant si in mana cui este aceasta mana aurie: tocmai in mana acelui personaj negativ care inca din copilarie poarta trauma neincrederii in celalalt. Copilul care, din pacate, n-a reusit sa ierte! Cel care nu mai poate avea incredere in oameni.

Se spune ca daca pui intrebarile potrivite, ai gasit deja raspunsul pe care il cautai. Ma intreb, oare decizia sclavului de a o salva pe fata ar putea avea vreo legatura cu masca si misiunea careia accepta sa i se supuna?! Ce-i cu masca asta? O fi regizorul asta asa tembel incat sa puna o masca in filmul asta asa, aiurea? Intreb si eu... ca un scarabeu...

- Stii mereu cum sa ajungi la stele... esti nemilos... Niciodata nu ar trebui sa mori pentru altii, pentru ca tu esti mult mai nemilos decat mine.

Na, asta-i momentul ala magic care ar putea sa trezeasca ceva interesant in propriile constiinte adormite- in cazul in care le mai ascultam. Aici e o vorba de-o fapta din aia care cantareste cat zece mii de cuvinte. Ce sunt toate nebuniile astea?! De ce castiga filmele astea la Cannes? Sa existe oare, dincolo de aceste povesti si mituri, adevaruri care se cer a fi (re)descoperite?! 

Ma gandesc acum ca, daca in teatru am putea spune ca personajele isi aleg actorii, si in acest caz am putea spune la fel: masca isi alege purtatorii. Dar si purtatorul alege daca sa i se supuna sau nu! Dar e oare vorba doar de o supunere? Sau e ceva mai mult decat atat? Sa fie oare vorba de cel care alege sa asculte de propria intuitie? Un soi de supunere, liber fiind?! Cum ne mai incurcam de cuvinte... Caci iata, cel ce poarta masca soarelui alege sa faca lucruri mai rebele din fire, mai putin rationale si care capata un sens doar in final. Pana spre final, totul pare a fi un dezastru, nu-i asa? Aproape ca ai fi tentat sa spui ca toti si-au aflat moartea, dar uite ca nu-i asa. (Re)gasesc viata tocmai rebelii, femeia care a tradat un rege si sclavul care a ales sa o salveze. Dar sclavul e un sclav doar in aceasta lume, el are alte radacini acolo, in cer. Poate de aceea el poate sa ii ofere "tradatoarei" sansa unei noi vieti. Dar nu inainte ca acest sclavul sa-si afle si el moartea iar printul care revine la viata sa aleaga sa-si puna pe el o anume mantie. Mai ca-ti vine sa te intrebi ce-i cu mantiile astea de apar peste tot: si in Stapanul Inelelor, si in Hobbit, de Cenusareasa nici nu mai vorbesc...
 

Filmul este o minunata poveste care vorbeste despre o anume intalnire. Despre o taina. O taina care are loc intr-o odaie secreta din suflet. Si care ne reaminteste MINUNATUL indemn: FII TU SCHIMBAREA PE CARE VREI SA O VEZI IN LUME!

Jung ar fi reusit sa scrie mai bine despre acest film. Eu as incheia asa:

- Ai mare incredere! Chiar esti de pe Taramul Inzapezit!

Filmul poate fi vizionat online AICI.

Merita sa ne amintim si ce sarbatoreste Biserica in aceasta duminica!

Asa, sa fim nebuni pana la capat! 

O duminca minunata va doresc, din suflet!

"CAND NU TE AMENINTA NICIO PEDEAPSA, NU SIMTI NICI BUCURIA EVADARII"" 

Kobo Abe, Femeia Nisipurilor

 

confesiune

pana astazi am tot incercat

sa fac pace cu oamenii, Doamne-

sa le explic, sa le spun ca nu esti rau intentionat-

ca teatrul oglinzilor e mereu atat de aproape

incat ne privim chipul reflectat de parca-am fi niste straini

gata sa ne pregatim arcurile-

pana la ceasul acesta tarziu m-am tot straduit sa le spun 

ca adevarul nu poate fi ascuns in paloare-

si deodata tristetea mi-a invadat sufletul

si umbrele au prins iarasi contur

s-au pitit dupa mestecenii sufletului

gata sa arunce cu bulgari de foc

fiecare-

apoi mi-am amintit de vremea

cand manam cerbii sa se adape din patima sangelui meu

totul era simplu pe-atunci-

ma asezam pe iarba, in genunchi

si nu mai auzeam decat greierii, pasarile, vantul si Cuvantul Tau- 

Doamne.

in toate Te pitesti

in toate Te ascunzi

atat de bine stii sa faci asta

si cand, in sfarsit, incep sa Te vad si sa Te aud

oamenii isi incovoaie spranceana..

vorbele lor- grele- ca niste lespezi ghimpate-

pregatite sa intre in al penelor dor

cat pe ce sa-mi fure al diminetilor zori.

mi-a luat multa vreme

sa inteleg de ce faci asta 

tocmai cu cei care Te aud.

Doamne-

astazi nu mai vreau pace cu oamenii

astazi vreau sa fie totul asa cum vrei Tu!

stiu

stiu ca ai sa aduci pace cand e vreme de pace

si ca razboiul tot Tu il starnesti si-l aduci.

imi amintesc de zilele cand faceam cu saptamanile curatenie-

muzica canta incurajator

si eu ma jucam de-a fata care invata sa faca ordine.

treceau saptamani intregi pana ca eu sa-mi aranjez toate insemnarile

caci mereu imi pierdeam cate o zi intreaga

recitind ce-am facut asta-vara.

afara ploua, tuna sau iesea soarele

dar in lumea mea, in lumea mea

in toate visele pe care le-am notat

in toate intalnirile onirice

in adancul in care uneori s-au cufundat:

soarele, stelele, ingerii-

in lumea aceea era altceva.

un altceva de care astazi mi-e dor.

acolo nimic nu e schimbator

acolo caprioarele sunt doar caprioare

si nimeni nu a invatat sa fure chipul lor

ca astfel sa-si ascuta mai bine ghearele.

Doamne, stiu-

am vrut sa tin cu forta- in viata mea- oameni

si uneori inca mai vreau

dar astazi

in mainile Tale imi pun sufletul si Te rog:

ia sabia in mana Ta, fara teama s-o iei

promit ca n-am sa-mi pierd nici cumpatul si nici mintile-

taie, din radacina sa tai

tot ce vrei.

fa curat in gradina minciunii

caci nu mai pot suporta maracinii-

si iarta-ma ca de cateva zile iti tin Sfanta mana

si duc cu Tine o lupta mai mult decat tampa; cu Tine-

Sculptorul templului meu.

ia dalta in mana Ta Sfanta

ia-o si loveste atat cat crezi ca poate un suflet rabda-

am sa tac, promit c-am sa tac

caci vreau sa ma intalnesc de-acum cu cei dragi doar acolo, 

in inima Ta.

ia sabia, Doamne

si fa ce trebuie sa faci!

si iarta-ma ca iarasi m-am pus impotriva.

ia dalta 

si darama o data templul cel vechi

caci numai Tu ai puterea de-a ridica pe cel nou

intr-o clipita. 

aripa vointei

Vreau sa fiu o faptura peste care Sfintii vegheaza! 

Vreau sa fiu o faptura peste care Sfintii vegheaza!

Vreau sa fiu o faptura peste care Sfintii vegheaza!

in tara aspra a minunilor

omului albului Ionut

voua, cainilor 

credinciosilor care va trageti din lup- 

dar ati ales sa slujiti omul, 

nu haita-

voua, pacatosilor

care ati invatat sa va priviti sufletul la microscop

in timp ce toti inteleptii acestei lumi

nu-si mai vad nici macar 

lungul nasului-

in barca voastra vreau sa trec

cainilor, pacatosilor-

primiti-ma, primiti-ma si n-o sa va para rau

ma doare stomacul de la atata cruzime

si vorbele mele goale ma dor mai mult ca oricand

caci nu vadesc nicio fapta, nici una.

ce dar! ce paradox!

sa te poti vedea la un asemenea microscop

nu pot sa scap nicicum de aceasta oglinda, de aceasta pacoste-

astazi e peste tot!

primiti-ma la voi, 

cainilor, animalelor, fratilor de pretutindeni

primiti-ma si ajutati-ma sa ma redescopar dincolo de aprigul sange

acolo, unde degetul aratator, nasul ascutit, 

trufia sau privirea piezisa a fiarelor

nu ma poate ajunge

acolo, cu picioarele desculte si cu genunchii goi

vreau sa invat de la fluturul albastru 

pe care l-am vazut intr-o dimineata senina

sa-mi inchid aripile si sa ma transform

intr-o molie plina de tina

invata-ma, 

invata-ma arta ta, albastrule flutur

cum te tineai cu piciorusele tale de floarea aleasa

si vantul nu reusea sa te arunce in gol

iti inchideai aripile si nimeni nu-ti intuia praful cel auriu 

erai atat de cenusiu si de comun pe din afara

ca nu te mai baga nimeni in seama-

nimeni nu se mai gandea 

cum sa te prinda si sa-ti infiga un ac cu gamalie

in aripioara cea aurie

si-ti dezveleai minunata faptura

numai cand raza din cer cobora-

caci soarele insusi

in aripa ta aurie

se oglindea.

invata-ma, invata-ma, fluture drag

sau roaga-L, mai bine, sa ma preschimbe intr-un gandac

nu am experienta necesara 

pentru a face fata atator invinuiri

si acuze.

vreau sa fiu mai bine un caine-

numai sa se linisteasca o data aceasta lume!

Nosce te ipsum! Nosce te ispum!

naroada fata, naroada fata-

de indata ce-am parasit caprioarele si cerbii

si am revenit in lumea mea, lumea noastra-

nu mai pot auzi nici un cantec de suflet

in schimb simt haitele, 

pregatite iarasi sa ma inhate 

intr-o secunda.

si daca n-ati fi voi -

cainilor, animalelor, norilor de pretutindeni

tapilor ispasitori-

sa ma invatati coborasul cel lin

fara prabusiri, fara graba

aproape ca aripa grea 

mi s-ar frange.

asa ca pe voi-

cainilor, animalelor,  norilor de pretutindeni

va rog sa ma primiti in ceata voastra

vreau sa fiu o faptura peste care Sfintii vegheaza-

nu mai vreau sa fiu nimic altceva

decat umbra care alearga cu cerbii si cu caprioarele

care se bucura, care danseaza.

toti inteleptii lumii

plece de la mine:

nasurile ascutite-

privirile piezise- 

si lipsa compasiunii.

ramana nebunii-

iubitorii Cuvantului

animalele si copiii

de pretutindeni. 

Vantule-

Cuvantule-

auzi-ma

si indura-Te!