luni, 19 septembrie 2011

La steaua

'La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,

Că mii de ani i-au trebuit

Luminii să ne-ajungă.


Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,

Iar raza ei abia acum

Luci vederii noastre,


Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:

Era pe când nu s-a zărit,

Azi o vedem, şi nu e.


Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.'

Mihai Eminescu

duminică, 18 septembrie 2011

Iona

E momentul sa recitesc Marin Sorescu, Iona.

"Razbim noi cumva la lumina." :)

Si mai zice: "de asta fiecare om trebuie sa-si vada de trebusoara lui.
Sa priveasca in cercul sau. Si sa taca.

talharul cel bun

"căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre;
Acesta însă n-a făcut nici un rău. " - Dismas, talharul cel bun

Ce am auzit astazi la biserica si mi-a placut mult de tot:

O atentionare pe care o facea parintele Arsenie Boca, cum ca omul are o relatie cu Dumnezeu care se bazeaza pe discutii in loc sa se abandoneze vointei Lui fara discutii.

Interesant ca exact asta simt si eu in ultimul timp... adica, mai bine sa ne iubim unii pe altii in loc sa ne pierdem timpul (si asa, destul de scurt) cu tot felul de discutii si de despicari ale firului de par in patru. :)

Adica, 'Iubeste si fa ce vrei!'

A, da, si inca ceva... priviti cu atentia poza.

Stiti de ce crucea ruseasca mai ale o latura mica care intretaie verticala? Si stiti ce simbolizeaza? Astazi am aflat si eu: latura aceea mai mica si inclinata ne reaminteste de atitudinile pe care le-au avut cei doi talhari, de-a dreapta si de-a stanga Mantuitorului. Asadar, inainte de a ne judeca unii pe altii si de a privi mereu in afara noastra spre pacatele si petele celorlalti, mai bine ne indreptam putin atentia spre noi insine. S-ar putea sa descoperim multe despre noi insine si implicit despre lumea din jurul nostru.

O duminica frumoasa tuturor! :)

Merita sa revedeti scena de la 1:42:42...



Despre 'talharul cel bun sau efectul Dismas' puteti citi un articol frumos AICI.

sâmbătă, 17 septembrie 2011

cred, Doamne, ajuta necredintei mele!

'sunt orb, Doamne, pentru ca vad si nu inteleg.'

DA, chiar incep sa inteleg... si atat de clar! Adica, acum stiu sa fac distinctia dintre o revelatie sau o pacaleala. M-a macinat foarte mult acest aspect, dar de fapt este foarte simplu: cand se produce revelatia, incepi sa intelegi totul si intreg universul iti apare lucrand in favoarea ta. Cand se produce o 'speculatie', simti deznadejdea care iti inunda sufletul si lumea inconjuratoare extrem de ostila. E simplu, nu?


Sa va explic cum merge treaba: de la moastele Sf. Ioan Botezatorul ajungi la o conferinta, apoi afli ca intra luna in Pesti, apoi mergi acasa pentru ca te simti rascolit pana la lacrimi din cauza unor 'anumite' evenimente. Apoi te retragi in casa, aprinzi trei lumanarele, iei la intamplare o carte din biblioteca prietenei la care stai pentru ca te-a dat gazda afara. Deschizi cartea din simpla curiozitate 'unde se nimereste' si cartea aia iti vorbeste despre tine asa cum nimeni si nimic nu a reusit sa o faca pana acum. (a se vedea aici si rolul japonezei din care cauza eu ajung fix intre cartile prietenei mele :)).

Apoi se declanseaza un soi de 'luminare' si te prinzi de greselile tale si de ce lumea din jur iti pare atat de ostila. Si nu numai asta intelegi ce forte declanseaza aceste informatii in tine si brusc ti-e atat de clar de ce a trebuit sa vii aici, pe pamant. :) Dar atat de clar, ca iti vine sa-i saruti in primul rand fix pe cei care nu ti-au dat ceea ce ai dorit tu, pentru ca de fapt aceasta suferinta a declansat in tine
cautarea.

In fine, am ajuns la concluzia mentionata anterior: ca urmarea caii lui Hristos e ceva atat de nobil, de maret si e si singura cale a vindecarii noastre. Asta basca fix ieri... astazi ma uit pe calendar, si duminica de maine se numeste:
Luarea crucii si urmarea lui Hristos.

Asa, va spun toate astea pentru ca simt ca este foarte important sa dau aceste informatii mai departe. Adica, ieri am iesit printre oameni avand o cu totul alta atitudine si stare. Si demult nu am mai simtit atata bunatate in jur, copiii intorceau capul dupa mine, adulti majoritatea imi zambeau iar cu colegii mei am avut tot felul de discutii mai intime care discutii m-au ajutat deja sa ajung mai aproape de sufletul lor si sa-i inteleg altfel...

Adica, cum sa-ti iubesti aproapele asa, in general?
Lucrul nostru cu noi insine este aici, intre oameni, in lume! Aici invatam detasarea, nu singuri intre cei patru pereti goi. (avem si acolo multe teme, dar lucrul cu noi este in planul real, in concret.). Aici trebuie sa invatam iubirea, rabdarea, toleranta... si doar acestea ne indica drumul catre noi insine! Asa ca, dati-mi voie sa-i multumesc in primul rand Profesorului meu, care a luat cea mai buna decizie in ceea ce priveste destinul meu atunci cand 'mi-a taiat capul'. Fara aceasta suferinta, eu nu m-as fi macinat atat de mult si nu as fi facut atatea eforturi in a intelege. Acum, 'darul' pe care el mi l-a facut imi apare intr-o cu totul alta lumina si atat de nobil si de maret tocmai pentru ca acest 'dar' m-a readus la acasa, la mine,m-a reintregit, cum s-ar zice. E absolut surprinzator sa constati cate ai putut invata din aceasta 'absenta' si implicit suferinta pe care a declansat-o Profu' in tine...

Nu in ultimul rand va multumesc si voua, prieteni dragi, pentru toate incurajarile care m-au tinut pe linia de plutire atunci cand eram foart aproape de colaps. :)) Va multumesc din inima!


Si atata as ma vrea sa adaug: sa nu uitam ca, indiferent cate carti citim si cati profesori vin spre indrumare, singura cale de a ne reintregi este calea lui Hristos, aceea de a invata iubirea si credinta in mijlocul furtunii, aceea de a descoperi in noi forta de spune, atunci cand suntem loviti: 'iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!' Stim asta pentru ca si noi la randul nostru am fost acolo si nu am stiut.


Asadar nu este fiinta, fapta, gand sau vibratie cu care eu sa ma fi intersectat si careia eu sa nu-i multumesc, pentru ca, asa cum deja am spus:

'daca n-ai fi (fost) tu nici eu n-as fi eu, fara nici un drum si fara Dumnezeu...
... dar poate te-as visa'

joi, 15 septembrie 2011

gata! am inteles!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Am deslusit misterul... am inteles povestea...

MULTUMESC!

Ma mut langa gara, dar nu mai departe...
Pentru ca inca e mult de lucru AICI in ceea ce ma priveste! :)

Multumesc, Zoli!
Mulumesc Rudolf Steiner!!!


Daca n-ai fi tu, nici eu n-as fi eu... :)

miercuri, 14 septembrie 2011

stiu ce vreau

"Trebuie sa tinem minte intotdeauna ca nu mai inveti nimic dintr-un fapt pe care mai intai l-ai judecat. Daca vrei numai sa judeci, nu poti (in principiu) sa mai invati nimic. In cazul in care nu poti sa intelegi ceva, mai bine sa nu judeci decat sa gresesti; intelegerea va veni mai tarziu." Rudolf Steiner

Vreau sa am coerenta in gandurile mele si vreau sa am puterea de a-mi urma firul gandurilor cu luciditate si coerenta.

Vreau sa am siguranta de sine si sa invat sa ma simt in aceasta lume in siguranta.

Vreau sa fiu in fiecare zi recunoascatoare pentru fiecare gand, fiinta, planeta, vibratie care ma atentioneaza, ma informeaza, ma indruma pe calea catre mine.

Vreau sa invat sa am mereu puterea de a ma retrage la timp din fata unei agresiuni fara a ma pierde dar si fara a riposta.

Vreau ca discutiile lungi si grele sa le port deocamdata doar cu mine (pentru ca am inteles ca nu am altcuiva- in afara de mine- nimic a-i reprosa).

Vreau sa invat ca atunci cand am o problema cu tine sa ma intorc spre mine si sa recunosc ca e o problema la mine.

Vreau ca atunci cand simt ca sunt in armonie si nu am nici un fel de problema cu tine sa ma lasi sa ma bucur de darul pe care il simt atunci cand esti in preajma mea.

Vreau sa invat sa iau decizia cea mai buna atunci cand lucrurile par sa scape de sub control.

Vreau sa inteleg cum ca nu pot da vina pe nimeni pentru piedicile pe care mi le pun singura in viata.

Vreau sa cred ca atunci cand inteleg deplin o fiinta, o fapta sau orice altceva, in clipa aceea nu o mai pot judeca.

Vreau sa admit ca atunci cand nu inteleg pe deplin o fiinta, nu am nici un drept de a o judeca.

Vreu sa cred ca sunt constienta de forta pe care o are un gand sau un cuvant rostit la intamplare, o critica sau un repros adus altcuiva.

Si chiar vreau sa cred ca am puterea sa aleg linistea si sa profit din plin de aceasta toamna minunata chiar daca pentru asta trebuie sa tai o parte din mine, sa tai in carnea mea...



Vrei sa vii cu mine, sa pasim impreuna spre magia unui nou drum?

duminică, 11 septembrie 2011

my dream come true: I remember you...


"Si m-am sarguit in inima mea sa urmaresc si sa cercetez cu intelepciune tot ceea ce se petrece sub Cer; aceasta e o indeletnicire trudnica pe care Dumnezeu a dat-o fiilor omului ca sa-si framante mintea cu ea. " Ecleziast 1/13

Aseara, pe la 22 si ceva a intrat Luna in Pesti.

Eu am avut parte de niste momente incredibile si as vrea sa multumesc tuturor acelora care m-au ajutat sa ajung in acest punct si in special celor care m-au incurajat de nenumarate ori sa-mi ascult vocea interioara si intuitia. Ieri am pus mana pe o anume carte, ea s-a deschis FIX unde trebuie si de acolo s-a declansat un soi de energie din aceea magica care in vreoo doua ore a asezat toate piesele de puzzle intr-o imagine aproape incredibila.
Daca aseara am avut senzatia ca sunt in prag de nebunie, acum, la lumina zilei, vreau sa va indemn sa-i ingaduiti Lunii care a intrat in Pesti sa-si faca treaba. Asta nu inseamna decat ca ar fi bine sa va retrageti putin in locuri placute, sa va intoarceti catre voi insiva, sa gasiti locurile linistite unde sa puteti medita sau contempla frumusetea care este peste tot. Nu sunt astrolog- (dar incep sa ma simt tot mai atrasa de acesta stiinta si am senzatia ca vine ea spre mine si ma imbratiseaza)- in schimb sunt un om care are mare incredere in intuitia sa, asa ca...

este o zi minunata! Afara soarele inca ne incalzeste pamantul, frunzele danseaza in lumini aurii, mai e putin si mirosul cel drag de struguri copti in vant va inmiresma pamantul. E un prilej minunat sa-ti amintesti cine esti!



Si nu se putea sa am fundul cerului decat in Gemeni ca sa inteleg... :)))

Iar dedicatia muzicala, cu riscul de a parea nepotrivita, ii este dedicata Ingerului meu sau Fiintei din mine... :)

nebuni si orbi...

17. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul?
18. Ziceți iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.
19. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfințește darul?